Este cunoscut faptul ca la baza literaturii romane culte sta literatura populara, prin opere ale unor suflete si cugete deosebite. Printre ceratiile de factura populara din literatura romana, se numara si balada, numita si cantec batranesc. Una dintre cunoscutele balade populare ale literaturii romane este “Toma Alimos”.
Personajul principal al acestei opere este chiar cel al carui nume il poarta titlul mentionat mai sus. Toma Alimos este prezentat in toate momentele actiunii si este un personaj pozitiv. El este prezentat in antiteza cu Manea, personajul negativ, cu care intra intr-o relatie de dusmanie prin insasi definitia lor: primul, haiduc, al doilea, boier.
Din cele spuse mai sus, putem concluziona ca protagonistul nu reprezinta doar imaginea unui erou pozitiv al baladei, ci el este glasul taranului roman care se revolta impotriva asupririlor si nedreptatilor boierilor. Curajul pe care-l are Toma atunci cand il rapune pe Manea reprezinta, de fapt, dorinta de razbunare a omului din popor, nevoia sa de a-si castiga libertatea si independenta.
Portretul eroului reiese atat din caracterizarea directa, facuta de autor (“viteaz cum n-a mai stat”) si de Manea (“Livezi/ Verzi/ Mi-ai incurcat,/ Paduri/ Mari/ Mi-ai daramat”), cat din cea indirecta. Astfel, din faptele si comportamentul sau, ne dam seama ca Toma Alimos este un om curajos, viteaz, care iubeste viata si natura in mijlocul careia traieste. Demnitatea sa si orgoliul il determina sa se razbune pe raufacatorul sau. El reprezinta fortele binelui, care inving raul, reprezentat de Manea.
Toma este un erou tipic popular. In finalul baladei, pe moarte fiind, el isi exprima dorinta, aceea de a fi ingropat in mijlocul naturii. Ca si eroul din balada populara “Miorita”, Toma isi doreste ca si dupa moarte sa aiba aproape lucrurile pe care le-a indragit in timpul vietii (“La cap, floare/ De bujor/ Sa mi-o ia mandra cu dor,/ La picioare,/ Busuioc,/ Sa ma planga mai cu foc”). Din cele spuse anterior reiese ca eroul era un om cu suflet mare. Acelasi lucru il scoate in evidenta si faptul ca, in intriga, Toma se arata prietenos fata de Manea, poftindu-l sa bea cu el un pahar si sa uite neintelegerile dintre ei.
Observam ca autorul popular al baladei a folosit in caracterizarea eroilor mijloace artistice care sa scoata in lumina atat trasaturile pozitive, cat si cele negative. Astfel, apeland la hiperbola si la antiteza, autorul exagereaza trasaturile negative ale lui Manea (“Manea, slutul/ si uratul,/ Manea, grosul/ si-artagosul”) pentru a le evidentia pe cele pozitive ale lui Toma (“Nalt la stat,/ Mare la sfat/ si viteaz cum n-a mai stat”).
In concluzie, putem spune ca balada “Toma Alimos”, prin personajul ei principal, alaturi de alte opere folclorice, reprezinta dovezi vii ale aspiratiilor omului din popor, dorintele lor de libertate, care prind glas in astfel de balade.
Ai vreo nelămurire?