Este cunoscut faptul ca la baza literaturii romane culte sta literatura populara, prin opere ale unor suflete si cugete deosebite. Printre ceratiile de factura populara din literatura romana, se numara si balada, numita si cantec batranesc. Una dintre cunoscutele balade populare ale literaturii romane este “Toma Alimos”.
Balada populara “Toma Alimos” este o opera epica in versuri, care prezinta o intamplare din trecutul indepartat, sub forma unor actiuni simple, iesite din comun la care participa personaje cu insusiri exceptionale. Limbajul popular are arhaisme si regionalisme, iar faptele sunt iesite din comun, realul se imbina cu fictiunea. Personajele sunt putine, intalnindu-se toate modurile de expunere: naratiunea, dialogul si descrierea. Ele sunt niste mijloace de caracterizare a personajelor. Apare o situatie conflictuala.
Autorul acestei opere nu este cunoscut, aceasta balada populara putand avea caracter oral. Intalnim arhaisme si regionalisme ca: “haiduc”, “a priponi”, “sirep”, “poteri”, “maciuca”; “coprinsa”, “cletina”, “teara-de-Jos”. Personajele sunt Toma Alimos, Manea si calul iar situatia de conflict este cea dintre haiduc si Manea.
In structura baladei, naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea. Dialogul dintre personaje are un rol impotant in desfasurarea actiunii si in caracterizarea personajelor. Desi sunt restranse, pasajele dialogate se remarca prin expresivitate si dramatism. Cu ajutorul descrierii se counureaza cadrul natural in care se desfasoara actiunea si se schiteaza portretele personajelor.
Povestirea intamplarilor se face intr-o anumita succesiune: expozitiunea: cadrul natural in care poposeste Toma, precum si sosirea lui Manea; intriga, in care se prezinta nemultumirea boierului Manea asupra lui Toma si fuga lui Manea. In desfasurarea actiunii se descrie atacul las al lui Manea asupra lui Toma si fuga lui Manea, in punctul culminant aflam despre pedepsirea lui Manea, iar in deznodamant moartea haiducului si implinirea ultimelor sale dorinte.
Vocea autorului este naratorul. Acesta se implica afectiv in actiunile narate, exprimand deschis simpatia fata de erou si antipatia fata de personajul negativ. Personajul principal al acestei opere epice este Toma Alimos, care este caracterizat atat in mod direct, cat si indirect. In caracterizarea directa el este prezentat a fi inalt, puternic si-ntelept, viteaz, cuviincios, ospitalier, impaciuitor. Desi este frate bun cu codrul, Toma este un insingurat (“inchinar-oi codrilor,/ ulmilor/ si fagilor / brazilor / paltinilor / ca-mi sunt mie fratoiri / de poteri ascunzatori”). Indirect, Toma este prezentat a avea urmatoarele trasaturi de caracter: nu se lasa usor doborat, este constient ca boierul trebuie pedepsit (“Nu fugi, ca n-am dat vama, nu fugi c-o sa-mi
dai seama”). Haiducul ii vorbeste calului ca unui frate, cerandu-i ajutorul pentru a-si face singur dreptate. Ultimele dorinte ale lui Toma dezvaluie regretul ca trebuie sa moara, dar si dragostea lui fata de natura. In antiteza cu acest actant este caracterizat personajul secundar, Manea. si acesta este caracterizat atat prin mijloace de caracterizare directe: urat la infatisare si la suflet (“Manea slutul / si uratul, Manea grosul / s-artagosul”) si animat de dorinta de razbunare; cat si indirecte: viclean si fricos, nu are curajul sa lupte deschis cu Toma, las, aceasta dovedindu-se din faptul ca, dupa ce il loveste pe erou, Manea fuge miseleste. Alt personaj pe care-l intalnim in acest text este unul animal, mai precis calul lui Toma Alimos.
Cele doua personaje mai importante ale baladei sunt vazute in alb si negru. In cultura populara, omul adesea este vazut cu desavarsire bun ori cu desavarsire rau. Cu toate acestea, personajele nu sunt schematice, pentru ca autorul popular a stiut sa dozeze procedee artistice specifice literaturii culte (antiteza, epitete sugestive, personificari, metafore, hiperbole). Figurile de stil care scot in evidenta trasaturile personajelor sunt: comparatia (“ca vantul si ca gandul”), repetitia (“ca vantul, ca vantul si ca…”), enumeratia (“plangea”, “saruta”) si hiperbola (“Murgul, mare, si zbura; / si zbura tocmai ca vantul, / Fara s-atinga pamantul”), antiteza.
Prin toate aceste argumente am demonstrat ca opera “Toma Alimos” este o opera epica, ilustrand cu succes o balada populara.
Ai vreo nelămurire?