Inanna este conform mitologiei Orientului Mijlociu zeita iubirii, a razboiului si a vegetatiei, abila, voluntara si revendicativa, Inanna protejeaza cetatea Uruk si o civilizeaza, insa este atat de avida de putere incat isi risca viata pentru a o obtine. Zeita a dragostei si a razboiului, ea guverneaza asupra vietii si a mortii. Numele sau inseamna “Doamna Cerului”. Este asociata ca fiica sau ca sotie cu Anu, stapanul domeniului celest si patronul cetatii Uruk. Fiind insa un zeu retras, o lasa pe aceasta sa se ocupe de problemele orasului.
Inanna se marita cu pastorul Dumuzi, fiind foarte indragostita de el, devinind suveranul orasului alaturi de aceasta. Dar Inanna porneste spre Infern pentru a prelua puterea de la sora ei, Ereskigal care domneste acolo. Reuseste sa treaca de cele 7 porti, insa la fiecare dintre ele trebuie sa-si lase un vesmant. Ajunge in fata surorii sale complet goala si lipsita de orice putere.
Afland de situatia dificila in care se afla Inanna, Enlil trimite doi mesageri care sa-i duca hrana vietii si apa vietii. Acestia reusesc sa anime lesul zeitei care atarna de un cui. Insa zeitei i s-a pus o conditie stricta ca sa iasa din Infern si anume sa gaseasca pe cineva care sa ramana in locul ei. Zeita se intoarce acasa pentru a-si gasi un inlocuitor. Aici isi gaseste sotul, pe Dumuzi, care traieste pe picior mare, numai in serbari, nepasandu-i de suferintele sotiei sale. Astfel, zeita furioasa fixeaza asupra lui ochiul mortii, Demonii insfacandu-l, torturandu-l si ducandu-l in locul ei in Infern.
Iubindu-si in continuare sotul mult, aceasta plange: “In desert, Dumzi al meu, acolo imi voi inalta plansul. Plansul pentru tine! Il voi face auzit pana in Infern”.
De-a lungul a multe mii de ani s-au pastrat numeroase sculpturi si scrieri care arata slavirea acestei zeite de catre supusii sai care ii purtau o mare dragoste, dar fata de care simteau si o mare frica.
Unul dintre aceste marturii este urmatorul fragment care face parte din scrierea “Victoria Inannei asupra lui Ebih” : “Inanna, cea cu puteri de temut, tu imprastii groaza stapanind aceste mari puteri. Inanna, cea care fluturi tinand manerul sacru, ankara, al carui sange te improasca. Tu, cea care intri in lupte cumplite, care distrugi scuturile si starnesti uragane si furtuni! Inalta suverana Inanna, priceputa in declansarea razboaielor, Tu devastezi Pamantul si cuceresti tarile cu sagetile tale care bat departe. Ca un bour urias, te-ai oprit nerabdatoare sa ataci tinuturile dusmane. Asemenea unui leu maret, cu gura ta in spume ai nimicit inamici si rebeli”.
Acest fragment mai are rolul mai ales de a simboliza apriga manie de care zeita putea sa dea dovada, dar si teribila sa sete de sange, de violenta, de cucerire si de devastare.
Sursa Imaginii – home.tiscali.nl
Ai vreo nelămurire?