Zeul Visnu

Unul dintre cei mai mai zei ai Indiei, Visnul confera lumii stabilitate si are mii de nume si calitati. El este egalul si complementarul lui Siva. Este identificat cu Brahman, totalitatea existentei. Visnu este zeul spatiului, in timp ce Siva este zeul timpului.
Visnu radiaza aidoma Soarelui,ale carui binefaceri le asigura el, aflandu-se la originea fertilitatii naturii si a fecunditatii oamenilor.

Iconografia il reprezinta adormit, intre doua creatii, pe sarpele Sesa cu mii de capete. Somnul sau nu este similar cu inactivitatea, fiind un somn mistic in care zeul mediteaza la lumea viitoare si o pregateste in spirit. Cand se trezeste, din ombilicul sau rasare o floare de lotus. Zeului ii sunt asociate obiecte precum: discul, melcul, ghioaga, lotusul, sabia si arcul.

Consoarta sa este Laksmi, o zeita binafacatoare prin excelenta, energia eficienta a zeului, forta sa in actiune. Bhumi, Pamantul, este a doua sa sotie. Visnu este pretutindeni, penetreaza totul, este salvatorul. Siva este stapanul, iar Visnu e prietenul mereu alaturi de oameni. El este zeul protector si totusi invariabilitatea si inactivitatea ce fac parte din fiinta lui nu-i permit sa intervina in mod direct in ceea ce se petrece. De aceea o face prin intermediul numeroaselor sale incarnari sau avataruri.

De fiecare data cand lumea are nevoie de el, apare sub forma unui erou care nu numai ca il reprezinta, dar se si identifica cu el sau, in avataruri secundare, este patruns de forta zeului.

Fiind un zeu extrem de important, dar si un zeu mult iubit si idolatrizat prin fel si fel de ceremonii, adoratorii lui Visnu au realizat de-a lungul timpului multe forme prin care sia-u exteriorizat iubirea fata de zeu. Aceste forme sunt ridicarea de statui, de temple, realizarea de picturi, dar si de scrieri care cuprind multe imnuri de slava. Printre acestea scrieri se numara celebrele “Vede” in care se gaseste oda lui Visnu:

“Va conduc prin puterea mea pioasa si prin ofranda, /o, Indra si Visnu pana in celalalt capat al acestei lucrari./ acceptati sacrificiul meu si dati bogatia/ dirijandu-ne spre tel pe drumuri sigure./ Voi care suntti parintii tuturor gandurilor, /o, Indra si Visnu, cupe cu Soma,/ care invocatiile va insotesc/ si laudele intonate impreuna cu imnurile”

Avatarul il infatiseaza pe Visnu ca restauratorul ordinii, fiind manifestarea caracterului unital al zeului in diversitatea creatiei. Sub forma unui peste il salveaza de la moarte pe stramosul omenirii, Manu. Transformat intr-o testoasa, el serveste ca o baza solida pentru Muntele Mandara, iar sub forma unui mistret salveaza Pamantul ingreunat de prezenta mai multor demoni. Astfel, Visnu, pentru a crea, a stabiliza, a conduce , a distruge trebuie sa se scindeze.

Rama este un erou hindus, reprezentand un avatar al lui Visnu. Rama este intruchiparea bunei guvernari, fiind un razboinic virtuos si pios. Este una din cele mai populare deitati ale hinduismului, fiind venerat mai ales in sudul si sud-estul Asiei. Majoritatea detaliilor legate de nasterea si de viata lui Rama ne sunt oferite de “Ramayana”, una din cele doua cele mai celebre scrieri indiene.

Rama, pentru a apara onoarea tatalui sau, renunta la dreptul sau asupra tronului din Kolosala si intra intr-o perioada de exil de paisprezece ani in padure. Sotia sa, neputand sa triasca fara el, decide sa il urmeze in exil. Dupa ce savarsesc cei paisprezece ani in exil, Sita este rapita de catre Ravana. Dupa o indelungata cautare in care lui Rama ii sunt testate forta, eroismul si virtutea, Rama poarta un razboi colosal importiva armatelor lui Ravana. Este invingator in aceasta lupta, isi elibereaza sotia, iar apoi se reintoarce in imperiul sau si este incoronat stapan al lumii.

Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme, de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi, pictate tablouri, dar si ridicate numeroase versuri. Printre aceste scrieri se numara celebra opera indiana “Ramayana” in care se regaseste urmatorul fragment referitor la zeul Rama: “Fata de nefericirea altuia, Rama arata o sincera mahnire si la toate sarbatorile se veseleste ca un tata in sanul familiei sale.

Cinstit in vorba, arcas priceput, respectuos cu cei varstnici, stapan al propriilor simturi, insotindu-si vorbele cu un suras, daruindu-se cu tot sufletul indatoririlor sale, indrumator fidel in ceea ce este bine, fara a pleca urechea la cleveteli, discutand cu o elocinta egala cu cea a lui Vacaspati. Cu frumoasele sale sprancene, cu ochii mari si cu culoarea aramie, pare Visnu in persoana.”

Si Krisna este una dintre reincarnarile lui Visnu. Krisna este copilul drag si razboinicul nemilos, inaccesibil si venerat de catre pastori. De multe ori este considerat a fi un pastor de vaci care canta la flaut, iar alte povesti il descriu ca un tanar print care carmuieste prin ordinele sale intelepte. Uneori, Krisna este considerat avatarul tuturor divinitatilor hinduse.

El s-a nascut la Mathura, la nord de Agra, la sfarsitul celei de-a treia epoci a lumii. Parintii sai sunt Devaki si Vasudeva. Indiferent de existenta a numeroase povesti care precizeaza aspecte ale nasterii si vietii lui Krisna, toate acestea au in comun mai multe aspecte cum ar fi faptul ca acesta este o incarnare divina, ca a avut o copilarie si tinerete petrecuta in mediul pastoral si ca viata sa matura si-a petrecut-o ca un viteaz luptator si invatator al celor drepte.

Zeul este reprezentat in diverse picturi avand tenul intunecat. Insusi numele sau inseamna “cel negru”. In casele hinduse sunt adesea reprezentari ale zeului ca un copil care fura unt sau al unui pastor ce canta la flaut. Este rasfatat de pastorite, danseaza cu ele si le acompaniaza cantecele cu flautul sau. Intr-o zi fetele sunt la scaldat, iar el le fura hainele si le obliga astfel sa vina la el goale, una cate una pentru a i le cere.

Se uneste cu mii de pastorate, dar preferata sa este Radha. Apoi il ucide pe Kamsa si devine stapanul tinutului. In scurt timp pleaca si-si formeaza cetatea mitica Dvaraka, unde se insoara cu fiica regelui Vidarbha si are o nunta grandioasa. Dupa aceea incepe pentru el o viata fastuoasa, alaturi de cele 16.000 de sotii si cei 80.000 de copii. Acest fast este intrerupt de numeroasele lupte impotriva demonilor, de un duel cu varul sau, regale Cisupala, si de razboiul cu Bharata care a fost subiectul poemului “Mahabharata”. In urma unei dispute, acesta se retrage in padure unde este lovit cu o sageata in calcai, singurul sau loc vulnerabil. Din aceasta cauza moare si se ridica la cerurile zeilor unde isi regaseste forma divina.

Hanuman este unul din numeroasele avataruri ale zeului Visnu. In mitologia indiana, Hanuman este regele maimutelor si aliatul lui Rama. Este stapanul istetimii, al preciziei si al agilitatii fizice, iar in serviciul lui Rama este autorul unor fapte extraordinare. Hanuman este fiul lui Anjani, maimuta si al lui Vayu, zeul vanturilor. De asemenea, Hanuman reprezinta unul dintre personajele importante ale celebrei opere epice indiene “Ramayana”. El este cel care il ajuta pe Rama sa o elibereze pe sotia sa din temnita demonului.

Conducator al armatei maimutelor, Hanuman este un supraom caracterizat de o forta uluitoare, o inteligenta subtila si un devotamnet exemplar. Apropiat de natura, el lupta fara arme folosindu-se de pietre si de arbori dezradacinati. Este vegetarian, loial prietenilor sai si nu intretine relatii cu femeile. Hanuman este zeul atletilor si o divinitate protectoare ce distruge razele mortii emise de planete.

Sursa Imaginii – vanamaliashram.org