Caracterizarea personajului Lica Samadaul din opera Moara cu noroc scrisa de Ioan Slavici-prima parte

Personaj principal, antagonist fata de Ghita, multidimensional, static.

Modalitati de caracterizare:

– caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, autocaracterizarea;

– caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste personajul; prin monolog interior; prin nume.

Nu exista pana la Lica o atat de convingatoare intruchipare a maleficului. Protagonistul este omul pus in slujba raului, caruia ii apartine cu toata fiinta.
Unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-a nascut proza noastra in secolul al XIX-lea este Lica Samadaul. Nu exista pana la el o atat de convingatoare intruchipare a maleficului. Lica Samadaul nu e un parvenit de tipul lui Dinu Paturica sau Tanase Scatiu. El este omul pus in slujba raului, caruia ii apartine cu toata fiinta. Prezenta sa e singularizata inca dintru inceput.

Lica e “vestitul Lica Samadaul”, “un om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei ce poarta camasa subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin, cu codoristea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur”. Sosirea lui Lica la hanul “Moara cu noroc” devine inceputul sfarsitului pentru Ghita.

Primul dialog dintre cei doi e revelator. Lica ii spune direct lui Ghita ca e om de temut si ca trebuie sa stie totul despre persoanele care trec pe la han. Autoritatea lui va fi resimtita in permanenta de hangiu, care intelege ca ramanerea la “Moara cu noroc” e conditionata de castigarea bunavointei lui Lica. Toate incercarile hangiului de a-l tine pe Lica departe se dovedesc ineficiente. Puterea lui Lica e covarsitoare. “Personajul este polul de referinta al problematicii autentice a operei: Lica reprezinta forta in stare sa sfideze legile divine si umane…” (Mircea Zaciu). Puterea lui sta in nepasarea cu care actioneaza in a-si atinge scopurile. Lica e obisnuit sa domine oamenii si acestia sa i se supuna. Umilintele pe care le provoaca i se par firesti.