Cuvantul “basm” provine din slavul basni (scornire, nascocire) si este o specie epica a literaturii populare si culte in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare, binele lupta cu raul pe care il invinge pana la urma: “o oglindire a vietii in moduri fabuloase.” (George Calinescu)
Eroul – simbol al binelui – intruchipeaza alesele insusiri ale neamului, modelul de frumusete fizica si morala.
El porneste intr-o misiune grea si trece peste toate obstacolele (probe initiatice) pe care i le ridica in cale fortele raului.
Calatoria lui este un drum al destinului, el fiind un ales, figura arhetipala a basmului si care da incredere in triumful adevarului si dreptatii. Este inzestrat cu puteri supranaturale pentru a birui si este ajutat de lucruri si fiinte fantastice si necuvantatoare personificate.
Basmul oglindeste viata poporului, nazuintele sale spre o lume mai buna. Se remarca o stereotipie, actiunea desfasurandu-se dupa o conventie de la pretextul narativ pana la finalul fericit.
Timpul si spatiul sunt nedeterminate. Totul se petrece intr-o imaginara imparatie si pe taramul celalalt in vremea acelui: “a fost odata ca niciodata.”
Formulele de inceput, mijloc si sfarsit au rol de a introduce in fantastic, in irealul basmului, de a mentine un ritm al naratiunii sau de a ne scoate din taramul magic al basmului.
Cifrele fatidice sunt trei, sapte, noua (si altele).
Basmul necesita prezenta fantasticului, a miraculosului, a imaginarului.
Ai vreo nelămurire?