Personaj comic secundar, static, unidimensional, realizat in maniera realista, cu mijloacele comicului.

Modalitati de caracterizare:

– caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte personaje; autocaracterizare;

– caracterizare indirecta: prin limbaj, gesturi, atitudini, mimica, ton; prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile lui cu celelalte personaje; prin nume.

Conditia lui Catavencu nu este diferita de a celorlalti competitori, fiind oricand pregatit sa-si schimbe masca, sa intre in alt rol; in functie de situatie, el poate sa fie, la fel de bine, fatarnic, ipocrit, teatral, plin de sine, sentimental, patriot, orator, dar si umil, retras, neputincios.

Nae Catavencu face parte dintre indivizii dotati cu ambitia parvenirii politice, chiar daca, pentru moment, se dovedeste a fi insuficient pregatit, caci este nevoit sa capituleze intr-un final de magistrala viziune dramaturgica. Scopul sau unic este de a ajunge deputat si pentru aceasta uzeaza de un intreg arsenal de mijloace deioc surprinzatoare in universul contextual al operei. Cat timp detine scrisoarea compromitatoare, cheia cu care isi vede deschise portile spre deputatie, el este cel care conduce ofensiva, cel care impune conditii si se asaza pe pozitii de superioritate. In aceasta postura Catavencu apare inflexibil, orgolios, agresiv, refuzand alternativele pe care i le propune Tipatescu, desi si-ar fi putut crea o existenta comoda. Daca Dandanache isi motiveaza ambitia prin familia mea de la patuzopt in Camera”, Catavencu pretinde deputatia ca lider al tinerei burghezii locale, ca si candidat al “grupului tanar, inteligent si independent”. Numirea nu este insa impusa de merite sau de pozitia ocupata, ci de jocul de culise si in aceasta competitie Catavencu se prezinta inca prea putin antrenat. Conditia acestui personaj nu este diferita de a celorlalti competitori, fiind oricand pregatit sa-si schimbe masca, sa intre in alt rol; in functie de situatie el poate sa fie, la fel de bine, fatarnic, ipocrit, teatral, plin de sine, sentimental, patriot, orator, dar si umil, retras, neputincios.

Este siret si, prin stapanirea secretelor disimularii, stie sa foloseasca auditoriul in favoarea sa; pentru a impresiona alegatorii ia o poza foarte afectata, reusind sa si planga in momentele in care vorbeste despre tara.

Discursul lui Catavencu in fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala, probata de folosirea improprie a unor cuvinte (“capitalisti” pentru cei care locuiesc in capitala), enunturi adversative aberante (“Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire”), cosmopolitismul prost inteles.

     

Ai vreo nelămurire?