Cartile de intelepciune” au jucat un mare rol politic si social in Egiptul Antic, caci erau in fond manuale de etica si slujeau regimul de opresiune faraonic vizand consolidarea puterii sale si promovarea unui tip de om supus, care sa dea ascultare “ca un cadavru”. De aceea, toate cartile de intelepciune propun ca ideal uman, model de existenta, pe asa-zisul “om tacut”. Aici e fara indoiala un joc de cuvinte : Osiris, fiind imparatul tacerii, omul tacut este cel care il imita, se conformeaza modelului de existenta osirian. Aceste “Carti de intelepciune” care voiau sa impuna un om ascultator, amorf, pasiv, propunand ca ideal de viata supunerea oarba in fata tiraniei, nu i-a oprit deloc pe egipteni sa se rascoale adesea si sa foloseasca numeroase forme de lupta impotriva opresiunii.
Cea mai veche carte sapientiala – “Invatatura lui Imhotep”, vizirul regelui Djoser, nu a ajuns pana la noi. Daca ar fi ajuns, am fi putut avea inaintea ochilor modelul initial al tuturor celorlalte carti. Dar “Invatatura lui Imhotep” a fost atat de citita si de laudata de egiptenii din Imperiul Vechi si mai tarziu, incat ei au facut din Imhotep un zeu, comparabil cu elinul Asclepios, atribuindu-i-se inventia medicinii, a arhitecturii si chiar a magiei.
Astazi stim ca Imhotep a avut o existenta reala si cercetarile arheologice au confirmat aceasta. “Invatatura lui Imhotep” este mentionata deseori in timpul Imperiului Nou. Tot un foarte vechi text sapiential este si “Invatatura printului Djedefhor”, fiul regelui Keops, din care ni s-a pastrat decat inceputul.
Cel mai lung text sapiential care s-a pastrat din Imperiul Vechi este “Invatatura lui Ptah-hotep” care propune reguli de viata tuturor cititorilor sai, nobili, scribi, meseriasi, tineri si batrani. Diferitele situatii din viata sunt descrise pe rand, apoi Ptah-hotep indica pentru fiecare comportamentul adecvat. Rolul cel mai insemnat in aceste sfaturi il joaca purtarea fata de marimi si fata de superiori, apoi comportamentul la masa, atitudinea fata de femeie etc.
Cea mai mare parte a poruncilor, sfaturilor si indreptarilor din aceste “Invataturi” tind sa il faca pe om cat mai ascultator si mai supus zeului care este de fapt faraonul, zeul fiu de pe tronul Egiptului. Cu toate acestea, se stie faptul ca egiptenii din Imperiul Vechi, contemporani cu Ptah-hotep, ii urau extraordinar de mult pe faraoni. Toate acestea le stim din relatarile lui Herodot: “In decurs de o suta sase ani, egiptenii suferira tot felul de nenorociri. In timpul acesta templele au fost inchise si nu au fost deschise nicio singura clipa. Manat de ura sa impotriva acestor regi, poporul evita sa le pronunte numele”.
Cele scrise de Herodot marturisesc peste veacuri cat de urati erau faraonii Egiptului din Imperiul Vechi si de ce era necesar ca Ptah-hotep si alti “intelepti” sa scrie indemnurile lor pentru crearea unui tip de om “tacut”, conformist si ascultator, care sa execute toate poruncile faraonilor, lucrand din zori si pana in noapte la constructia piramidelor, a templelor si a statuilor. Bineinteles ca acestei “Carti ale intelepciunii” nu au putut stavili rascoale, sfarsitul Imperiului Vechi fiind adus de o epoca de tulburari descrise de textele politice.
Sursa Imaginii – mifantasticoegipto.spaces.live.com
Ai vreo nelămurire?