Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a XIII-a

Personajele isi disimuleaza adevaratele intentii, iar comica este numai masca, aparenta lor publica Succesul unui Catavencu, Farfuridi si chiar Trahanache depinde de propaganda pe care si-o fac. Ei se prezinta in societate ca factori dinamici si nu au nevoie de spectacolul demagogic pentru a parveni sau pentru a-si mentine pozitia Figuri centrale ale vietii mondene […]

Read More

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a doua

Spre deosebire de generatia lui Alecsandri, care se maturizeaza o data cu publicul, ctitorind genuri si statornicind conventia, Caragiale apare de la debut ca un dramaturg format, decis sa polemizeze cu codurile epocii si sa apere statutul teatrului de “arta independenta care, ca sa existe cu dignitate, trebuie sa le puna la serviciul sau pe […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri – partea a doua

In piesa lui Alecsandri, Despot este un utopist sublim care se confrunta cu o transcedenta. Scriitorul nu-si propune sa ilustreze un moment istoric sau sa glorifice un erou national, ci cauta sensul si tensiunile unei desfasurari dramatice. De aici, libertatea pe care si-o ia in documentare. De altfel, chiar cronicarii (Alecsandri ar fi putut sa-i […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri partea a treia

Dinamica scenariului este data de tensiunile dintre personaje, elanurile melodramatice ale personajului (eros declarativ, extravertit, travestiri si simulacre) care le provoaca si intretin. Actiunea propriu-zisa – uzurparea tronului lui Lapusneanu cu ajutorul mercenarilor polonezi – se petrece in afara scenei si este relatata de razesi, la inceputul actului al IV-lea. Alt raisonneur, Sommer, lauda infiintarea […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri – partea a 4-a

Personajul lui Alecsandri este, prin structura, fundamental diferit de eroii clasici. in tragedie, personajele sunt caractere puternice, unitare, exterminarea lor fizica nu le anuleaza maretia ci le consacra triumful in plan moral, tragicul fiind o glorificare a conditiei umane. Despot in schimb este un “ambitios”, cum il caracterizeaza autorul. Eroismul sau este unul abstract fara […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea intai

Zaharia Barsan (1878-1048) a fost un dramaturg-intemeietor, un sensibil poet si memorialist, un stralucit actor, primul director al Teatrului National din Cluj si director-onorific pe viata al aceluiasi lacas de cultura. Teatrului i-a dedicat piesele Trandafirii rosii (“poemul jertfei pe altarul artei” cum a denumit-o unul din exegeti). Se face ziua -un miscator episod din […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea a doua

Este o iubire sublima, a unui harazit sa se sacrifice pentru semenii sai, care nu-si asuma merite ci numai indatoriri supreme. Tot el isi risca viata pentru a infrange dusmanul cotropitor al tarii sale, si o face simplu, modest pe de-antregul, schimband pana si gandul cu palosul: Imparatul: Tu?… Ai fast in luptai… Zefir: Stapane… […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea a treia

Liana nu-l intelege, nu-i descopera taina jertfei sale, astfel ca-si indreapta dragostea, ca si in “Luceafarul”, catre frumosul Val-voievod, care stie atat de bine sa-si etaleze meritele. De fapt infumuratul mire nu scapa prilejul de a-l ironiza pe Zefir “Eu n-avui vreme-n viata… o floare… sa stiu ce-i… Acestea-s lucruri bune mai mult pentru femei… […]

Read More

Comentariul operei Mesterul Manole de Lucian Blaga – partea intai

Poet filozof de exceptie, eseist istoric literar si filosof al culturii de reputatie universala, Lucian Blaga (1895-1961) s-a ilustrat precumpanitor si in teatru, prin valori de unicat: poemul Pustnicul (1921), Zamolxe ( 1921), Tulburarea apelor (1923), pantomima inviere si jocul dramatic Fapta (1925), drama Mesterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Arca lui […]

Read More