Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a cincea

Cea mai puternica este cea a prezidentului Trahanache, conducator a tot felul de “comitete si comitii”, foarte abil, sub masca zahariselii evocate de prenume, care stie ca “in politica trebuie sa ai putintica rabdare”, dar lipsit probabil, de putere economica Se aliaza, in consecinta, cu tanarul prefect Tipatescu, latifundier (“mosia mosie, fonctia fonctie..”), si, desi […]

Read More

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a saptea

Mai pregnante decat ideile sunt stilurile celor doi oratori. Discursul lui Farfuridi are sobrietate de barou, cu paranteze ample, dar se degradeaza curand, sub presiunea emotiilor, in balba si incoerenta Catavencu este in schimb histrionic, demonstrativ patetic, joaca emotia patriotica si respira in timpul intreruperilor auditoriului nerabdator. Farfuridi se vrea doct, superior, degusta ideile generale, […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri – partea a doua

In piesa lui Alecsandri, Despot este un utopist sublim care se confrunta cu o transcedenta. Scriitorul nu-si propune sa ilustreze un moment istoric sau sa glorifice un erou national, ci cauta sensul si tensiunile unei desfasurari dramatice. De aici, libertatea pe care si-o ia in documentare. De altfel, chiar cronicarii (Alecsandri ar fi putut sa-i […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri partea a treia

Dinamica scenariului este data de tensiunile dintre personaje, elanurile melodramatice ale personajului (eros declarativ, extravertit, travestiri si simulacre) care le provoaca si intretin. Actiunea propriu-zisa – uzurparea tronului lui Lapusneanu cu ajutorul mercenarilor polonezi – se petrece in afara scenei si este relatata de razesi, la inceputul actului al IV-lea. Alt raisonneur, Sommer, lauda infiintarea […]

Read More

Comentariul operei Despot Voda de Vasile Alecsandri – partea a 4-a

Personajul lui Alecsandri este, prin structura, fundamental diferit de eroii clasici. in tragedie, personajele sunt caractere puternice, unitare, exterminarea lor fizica nu le anuleaza maretia ci le consacra triumful in plan moral, tragicul fiind o glorificare a conditiei umane. Despot in schimb este un “ambitios”, cum il caracterizeaza autorul. Eroismul sau este unul abstract fara […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea intai

Zaharia Barsan (1878-1048) a fost un dramaturg-intemeietor, un sensibil poet si memorialist, un stralucit actor, primul director al Teatrului National din Cluj si director-onorific pe viata al aceluiasi lacas de cultura. Teatrului i-a dedicat piesele Trandafirii rosii (“poemul jertfei pe altarul artei” cum a denumit-o unul din exegeti). Se face ziua -un miscator episod din […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea a doua

Este o iubire sublima, a unui harazit sa se sacrifice pentru semenii sai, care nu-si asuma merite ci numai indatoriri supreme. Tot el isi risca viata pentru a infrange dusmanul cotropitor al tarii sale, si o face simplu, modest pe de-antregul, schimband pana si gandul cu palosul: Imparatul: Tu?… Ai fast in luptai… Zefir: Stapane… […]

Read More

Comentariul operei Trandafirii rosii de Barsan Zaharia – partea a treia

Liana nu-l intelege, nu-i descopera taina jertfei sale, astfel ca-si indreapta dragostea, ca si in “Luceafarul”, catre frumosul Val-voievod, care stie atat de bine sa-si etaleze meritele. De fapt infumuratul mire nu scapa prilejul de a-l ironiza pe Zefir “Eu n-avui vreme-n viata… o floare… sa stiu ce-i… Acestea-s lucruri bune mai mult pentru femei… […]

Read More

Comentariul operei Mesterul Manole de Lucian Blaga – partea intai

Poet filozof de exceptie, eseist istoric literar si filosof al culturii de reputatie universala, Lucian Blaga (1895-1961) s-a ilustrat precumpanitor si in teatru, prin valori de unicat: poemul Pustnicul (1921), Zamolxe ( 1921), Tulburarea apelor (1923), pantomima inviere si jocul dramatic Fapta (1925), drama Mesterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Arca lui […]

Read More