Comentariul operei Vlaicu-Voda de Davila Alexandru – partea a patra

Bun diplomat, incheaga aliante cu tarile ortodoxe din sudul Dunarii, pe care le consolideaza prin legaturi de sange, casatorind-o pe Cristina cu Strasimir, craiul Vidinului, si hotarand unirea Ancai cu Simon Staret, kralul Serbiei, pentru a putea stavili pretentiile teritoriale ale lui Ludovic si expansiunea catolicismului si pentru a recastiga astfel independenta tarii. Din ratiuni […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a XIV

Deznodamantul cu reconcilierea partilor adverse este tipic in comediografia caragialiana Catavencu, agentul perturbator al echilibrului initial, nu numai ca nu este sanctionat, dar devine element al unui nou echilibru. Va conduce manifestatia publica si banchetul popular in cinstea noului ales, ceea ce nu este decat un prim pas al integrarii sale in grupul celor cu […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a doua

Spre deosebire de generatia lui Alecsandri, care se maturizeaza o data cu publicul, ctitorind genuri si statornicind conventia, Caragiale apare de la debut ca un dramaturg format, decis sa polemizeze cu codurile epocii si sa apere statutul teatrului de “arta independenta care, ca sa existe cu dignitate, trebuie sa le puna la serviciul sau pe […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a treia

Pentru ca orice stil poate sa fie “potrivit”, fie catalogat ca “inalt” sau “umil”, intreaga opera a lui Caragiale, de la scrierile din tinerete, cu o compozitie studiata, si pana la textele de structura necanonica, la limita dintre genuri, imprastiate prin periodice, constituie o continua exploatare a resurselor expresive in zonele obscure, cazute in desuetudine, […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a patra

De la periferia Bucurestiului, unde mica burghezie isi desfasoara linistita ocupatiile diurne, iar pe inserate performeaza cu o patriarhala candoare rituri politice, Caragiale muta actiunea in capitala unui judet de munte surprins, la lumina zilei, in plina efervescenta electorala Personajele fac parte din chiar clasa politica, a amagitorilor si nu a amagirilor, pentru care iluzia […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a cincea

Cea mai puternica este cea a prezidentului Trahanache, conducator a tot felul de “comitete si comitii”, foarte abil, sub masca zahariselii evocate de prenume, care stie ca “in politica trebuie sa ai putintica rabdare”, dar lipsit probabil, de putere economica Se aliaza, in consecinta, cu tanarul prefect Tipatescu, latifundier (“mosia mosie, fonctia fonctie..”), si, desi […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a saptea

Mai pregnante decat ideile sunt stilurile celor doi oratori. Discursul lui Farfuridi are sobrietate de barou, cu paranteze ample, dar se degradeaza curand, sub presiunea emotiilor, in balba si incoerenta Catavencu este in schimb histrionic, demonstrativ patetic, joaca emotia patriotica si respira in timpul intreruperilor auditoriului nerabdator. Farfuridi se vrea doct, superior, degusta ideile generale, […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a opta

In politica desi isi organizeaza sustinatorii, si ei frustrati, intr-un “grup tanar, inteligent, independent”, accesul sau la putere este limitat, pentru ca se confrunta cu un sistem deja statornicit, solid, intemeiat pe compromisuri si aliante durabile. Singura sa sansa este subminarea credibilitatii acestui sistem si Catavencu dispune de o arma redutabila informatia. Desi foarte dotat […]

Read More →

Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a noua

Daca Tipatescu si Zoe isi risipesc energia in a se acuza unul pe altul de nesabuinta si egoism, singurul care detine mijlocul eficient de a neutraliza amenintarea lui Catavencu este Trahanache. El este mai abil decat tanarul avocat care, din graba de a parveni, comisese destule imprudente. Toate personajele din O scrisoare pierduta au complexul […]

Read More →

532.Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a zecea

In aceasta consta originalitatea comicului de situatie in O scrisoare pierduta: daca in primele trei acte unitatea de timp, spatiu si actiune este riguros mentinuta in ultimul act, prin biografia noului personaj, autorul introduce un clin al desfasurarii evenimentiale care leaga lumea bonom-ridicola cu habitudini patriarhale a oraselului de provincie de o alta descarnata si […]

Read More →