Imaginea de “icoana a pururi verginei Marii”, incoronata ca o princiara Venera, se misca intr-o lume totusi reala: “Unde te duci? Cand o sa vii?”, intreaba trist cel parasit. Proiectia mitica inalta si aici sensul idilei care ar fi fost, altfel, o suava dedicatie tanguioasa. Ipostaza celui “atarnat” de faptura cu ochii plini de lacrimi […]
Category: Referate
Referate
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poemul, publicat in “Convorbiri literare” la 1 septembrie 1879, alaturi de alte texte cu care face nota discordanta (De cate ori iubito… si Atat de frageda), era parte din Gemenii. Calinescu i-a dat prea putina atentie, so-cotindu-l declamatoriu si, credem, factice. E vorba, insa, despre cel mai amar dureros dintre poemele eminesciene pe tema mortii. […]
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Poezia a fost pusa in relatie cu Mai am un singur dor, pe care o devanseaza mult ca atitudine asumata in fata mortii. Mai am un singur dor se mentine in spatiul elegiacului prin tema sa. Ideea e acolo eroica: eul a gasit in moarte nu pragul ultim, nici taramul spaimos al intunericului, ci un […]
Comentariul poeziei Revedere scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poezia eminesciana de inspiratie folclorica se constituie ca materie populara distilata, ca folclor savant, creand viziuni filosofice, cosmice, mitice. Lirice, textele au ca fundament tocmai ideea centrala a poeziei populare -consubstantialitatea om – natura. Indeobste, texte ca La mijloc de codru, Ce te legeni…, Revedere au in centru un motiv al meditatiei. Pretextul folcloric poate […]
Comentariul poeziei Revedere scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
In cuvintele omului trecerea timpului e motiv de tristete, ca si departarea; ambele inseamna ratacire: “Ca de cand nu ne-am vazut I Multa vreme au trecut I Si de cand m-am departat, I Multa lume am imbiat”; Numai omu-i schimbator, I Pe pamant ratacitor”. Contrastele se ivesc intre coordonate ca: trecere / permanenta, ratacire / […]
Caracterizarea personajului Zaharia Herdelea din opera Ion scrisa de Liviu Rebreanu -prima parte
Personaj secundar, antagonist in raport cu Ion, static, unidimensional; personaj de fundal. Modalitati de caracterizare: — Mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; elemente de autocaracterizare; — Mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni, prin simtiri, ganduri; prin mediul de existenta. Fundamentala in caracterizarea lui Vasile Baciu este surprinderea gesturilor, a reactiilor organice […]
Structura imaginarului in operele scrise de Mihai Eminescu – a treia parte
Aspiratia la totalitate defineste cel mai exact amplitudinea viziunii poetice eminesciene. La baza acesteia sta o gandire metafizica de tip afectiv, pe care criticii au incercat, intr-un fel sau altul, s-o scoata in evidenta, indicand anumite repere filosofice plauzibile, asimilate de poet de-a lungul anilor. G. Calinescu isi incepe exegeza cu o ampla investigatie asupra […]
Structura imaginarului in operele scrise de Mihai Eminescu – a patra parte
Comparatia mortii cu soarele care apune este luata aproape textual din Lumea ca vointa si reprezentare: “Cand unul trece, altul vine I In asta lume a-l urma; I Precum cand soarele apune I El si rasare undeva”. Dar, daca nu exista nici trecut, nici viitor, intregul continut al vietii se manifesta numai in clipa de […]
Structura imaginarului in operele scrise de Mihai Eminescu – a cincea parte
Dar mitologia nihilismului se regaseste si in alte scrieri eminesciene (nu doar in acelea de tematica filosofica sau de reflectie teoretica abstracta). Nihilismul, ca produs al filosofiei transcendentale, implica nu numai disolutia realului in fantasmele subiectivitatii (onirice), dar vizeaza si viata morala si insasi existenta lui Dumnezeu. “E apus de zeitate si-asfintire de idei” – […]
Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Publicata la 15 august 1870 in “Convorbiri literare”, Epigonii e unul dintre poemele programatice eminesciene. Titlul are rezonante germane. Romanul Die Epigonen de Karl Immermann introduce sensul de “urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri”. Dintre sursele istorico-literare, cunoscuta e epigrama lui Schiller – Ieremiade. I se adauga Lepturariul lui Aron Pumnul (“antologie”, vol. I-IV, Viena, […]