Eminescu preia acest punct de vedere, in “Sarmanul Dionis”, creand in chip deliberat, o tehnica a echivocului, de unde confuzia, in constiinta cititorului, intre cele doua planuri. Ca si Eminescu, Eliade acorda celor doi termeni (real si fantastic) un singur sens, anume cel de “probabilitate epica” (Sorin Alexandrescu). La el, straniul se insinueaza treptat in […]
Category: Referate
Referate
Comentariul romanului La tiganci scris de Mircea Eliade – a patra parte
Eliade nu comenteaza niciodata scenele stranii si nici nu lamureste simbolurile ce apar pe parcursul naratiunii. Cititorul poate, insa descifra semnificatia mitica a acestora De pilda baba, careia Gavrilescu ii plateste ca sa aiba acces la “tiganci”, trimite la luntrasul Charon, cel care, in mitologia greceasca ia banul mortului ca sa-1 transporte in lumea de […]
Comentariul romanului Maitreyi scris de Mircea Eliade – prima parte
“Maitreyi” este cel mai frumos roman de dragoste cu subiect exotic, din literatura romana. Se intelege ca in acelasi timp, este capodopera intregii literaturi de fictiune produse de Mircea Eliade. Pompiliu Constantinescu il compara cu “Manon Lescaut”, “Paul si Virginia”, Tristan si Isolda”. Este o poveste de dragoste exemplara inspirata din experienta indiana a autorului. […]
Comentariul romanului Maitreyi scris de Mircea Eliade – a doua parte
Lucidul Allan ajunge si el, prin Maitreyi, sa traiasca, in chip pasional, erosul, depasindu-si astfel egoismul si consecintele ce decurg din acesta (gelozia, de pilda). El imprumuta de la Maitreyi comportamentul, adica suma de manifestari in planul eresului, corrvertindu-se total la panteism (traire deplina identificarea cu exteriorul). Aceasta turnura in cornportamentul eroului are semnificatia unei […]
Comentariul operei Cezara scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Trebuie spulberata prejudecata dupa care proza lui Eminescu ar fi inferioara poeziei sale. In realitate, Eminescu este un scriitor la fel de mare in proza, ca si in poezie. Acelasi geniu, aceeasi seva creatoare se poate observa in toate compartimentele operei sale. Daca privim proza eminesciana in context universal, putem constata ca Eminescu este unul […]
Comentariul operei Cezara scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Eminescu utilizeaza, in aceasta nuvela, cu mult succes, tehnica epistolara in scrisorile adresate Cezarei, Ieronim nutreste idei schopenhaueriene, imprumutate din Metafizica amorului a marelui filozof german. in genere, se poate spune ca o parte din gandirea autorului Lumii ca vointa si reprezentare a trecut, in aceste scrisori. Lumea este condusa de “vointa oarba de a […]
Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – prima parte
Lumea fascinanta a basmului nu poate ramane neexplorata de cel al carui har innascut isi trage seva din filonul bogat al literaturii noastre populare, de aceea metamorfozat intr-un “pacat de povestariu”, cum se autodefineste, humulesteanul Creanga altoi este pe tipare arhaice, consacrate, mladitele viguroase ale unui talent autentic, dand la iveala, modest, dar impecabil, un […]
Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a doua parte
Schema narativa este, desigur, complexa antrenand variate personaje intr-un conglomerat de fapte remarcabile, care fac din “Povestea lui Harap-Alb”, un scurt roman fantastic in care toate elementele au reversul lor real, traductibil” (Al. Piru). Tipice basmului sunt si motivele numeroase, superbe in noul lor vesmant al carui creator este meticulosul Creanga motivul fiului mezin care, […]
Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a treia parte
Punctul culminant (revelarea identitatii slugii vrednice, uciderea ei, pedepsirea spanului sj redesteptarea eroului din lungul somn al mortii cu ajutorul smicelor de lemn dulce, al apei moarte sj al apei vii, cum prevazuse rata cea isteata indragostita acum de acela ce-i invinsese viclesugul), succint prezentat, involburat aproape, are valoarea unei sentinte morale: bunii si merituosii […]
Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a patra parte
“Oastea lui Papuc Hogea Hogegaru”, ciudatii prieteni ai fiului de crai, constituie un nucleu comic exploatat din plin. Fiecare dintre ei, autocaracterizandu-se sau caracterizat fiind de altii, este un amestec de hilar sj grotesc, umanizat insa de sentimente nobile si o nedezmintita solidaritate. Gerila (alintat si “Buzila” din pricina “buzisoarelor celor iscusite, groase si dabalazate”), […]