Proza eminesciana nu este inferioara poeziei, asa cum se crede, de obicei. Geniul eminescian s-a manifestat si in proza cu aceeasi putere. Daca in poezie, filozofia lui Eminescu se dovedeste destul deeteroclita, prezentand elemente foarte eterogene, imprumutate din sisteme dintre cele mai diferite, in proza se poate spune ca geniul eminescian a construit mult mai […]
Category: Referate
Referate
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Criticii ratiunii pure, spatiul si timpul nu sunt categorii empirice, ci intuitive. De la idealismul obiectiv si transcedental al lui Kant, Eminescu ajunge la relativismul subiectiv si voluntarist al lui Schopenhauer. Kant este trecut, de Eminescu, prin filtrul lui Schopenhauer. Asa cum a observat, cu acuitate, G. Calinescu, care ne-a dat cea mai buna interpretare […]
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
Reflectiile din preambulul filozofic sunt atribuite eroului nuvelei, Dionis, fata de care Eminescu isi ia o anume distanta ironica. De aici si titlul nuvelei: Sarmanul Dionis, care contine o usoara unda de compasiune, dar si o autoironie geniala pentru ca Eminescu se autoproiecteaza in eroul sau, un marunt functionar si un modest copist, care lucreaza […]
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a patra parte
Printr-un ciudat proces de “anamneza”, peisajele i se par cunoscute, familiare. Calugarul Dan are senzatia ca a mai trait, odata in viitor, sub numele de Dionis, ilustrare inedita a doctrinei metempsihozei. Eroul are, cu alte cuvinte, “amintiri despre viitor”. Calugarul Dan este discipol al maistrului Ruben, dascal de matematica si filozofie la Academia din Socola […]
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a cincea parte
Vazut de sus, pamantul ii apare calugarului Dan ca un bob de margaritar, clocotind intr-un imens ocean de ura si de patimi, prilej pentru Eminescu, de a desfasura sumbre si pesimiste reflectii filozofice schopenhaueriene asupra vietii. In cadrul selenar, eroii isi desfasoara existenta edenica. Aceasta este una dintre cele mai frumoase viziuni paradisiace din opera […]
Comentariul operei Ciocoii vechi si noi scrisa de Nicolae Filimon – prima parte
Nicolae Filimon este unul dintre scriitorii cei mai reprezentativi si, in acelasi timp, cei mai tipici ai perioadei postpasoptiste, in sensul ca in personalitatea sa, spiritul stiintific se impleteste cu cel literar-artistic, nu in aceeasi masura insa ca la Alexandru Odobescu sau Bogdan Petriceicu Hasdeu, care erau si mari savanti si care s-au manifestat in […]
Comentariu despre originalitatea limbii operei lui Ion Creanga – a treia parte
Replicile pe care Harap-Alb le indreapta catre prietenul sau, calul, tanguindu-se de vitregia soartei sale sunt constituite pe baza substitutiei sinonimice (necaz, belea, nevoie): 1.”- Ei, calutul meu, cand ai sti tu in ce necaz am intrat!” 2. “-Dragul meu calut, la grea belea m-a varat iar Spanul!” 3. “-Dragul meu tovaras, la grea nevoie […]
Comentariul romanului La tiganci scris de Mircea Eliade – prima parte
Prezenta masiva in actualitatea postdecembrista a operei tui Mircea Eliade, atrage, in chipul cel mai serios, atentia asupra unui capitol al culturii nationale absolut fascinant creatia romanilor din diaspora Autorul in discutie are, in ideea de mai sus, o valoare simbolica cel putin din punct de vedere moral. Avem de-a face cu un creator pentru […]
Comentariul romanului La tiganci scris de Mircea Eliade – a doua parte
In conceptia lui Mircea Eliade, romanul metafizic s-ar baza pe “cunoasterea esentiala reala directa care nu are nevoie de psihologie”. El mai foloseste sj termenul de “roman existential”, sau, cu termenii lui Malraux, “roman al conditiei umane”. Asistam, prin urmare, la un refuz al psihologismului, desi acesta nu lipseste din lucrarile sale, fara insa a […]
Comentariul romanului La tiganci scris de Mircea Eliade- a treia parte
Eminescu preia acest punct de vedere, in “Sarmanul Dionis”, creand in chip deliberat, o tehnica a echivocului, de unde confuzia, in constiinta cititorului, intre cele doua planuri. Ca si Eminescu, Eliade acorda celor doi termeni (real si fantastic) un singur sens, anume cel de “probabilitate epica” (Sorin Alexandrescu). La el, straniul se insinueaza treptat in […]