Aparitia Ciocoilor vechi si noi reprezinta certificatul de nastere al romanului romanesc. Si, din acest punct de vedere, aparitia Ciocoilor vechi si noi este de o importanta cruciala pentru evolutia literatuni noastre. Lui N. Filimon ii revine astfel un rol de pionierat in literatura romana Ciocoii vechi si noi de N. Filimon este un roman […]
Category: Referate
Referate
Comentariul operei Ciocoii vechi si noi scrisa de Nicolae Filimon – a patra parte
N. Filimon ne infatiseaza – asa cum se observa chiar din titlul romanului – doua tipuri de “ciocoi”: “ciocoii vechi” si “ciocoii noi”. Tipul “ciocoiului vechi” este reprezentat, in roman, de Andonache Tuzluc, grec din Fanar, venit in Tara Romaneasca in suita domnitorului fanariot, Caragea Numele propriu este de provenienta turceasca si sugereaza o origine […]
Caracterizarea personajului Dinu Paturica din romanul Ciocoii vechi si noi scrisa de Nicolae Filimon
Dinu Paturica reprezinta tipul “ciocoiului nou”, autohton, fiul unui marunt boier de tara, “treti-logofatul” Ghinea Paturica Numele de “Paturica” este, iarasi, simbolic si sugereaza dorinta de inavutire, de parvenire. Dinu Paturica sj-a insusit toate naravurile epocii fanariote. Fanariotismul este ca o boala molipsitoare, care contamineaza tot. “Ciocoiul nou” isi depaseste modelul, este mult maiperfid si […]
Comentariul operei La Grandiflora scrisa de Mihaescu Gib – prima parte
Primite cu oarecare sau totala rezerva la aparitie, nuvelele lui Gib Mihaescu se vor bucura de binemeritata apreciere – abia dupa editarea primelor sale romane. Din nefericire, nume prestigioase ale istoriei noastre literare vor privi scrisul de inceput al prozatorului oltean nu doar cu neincredere, ci cu acuze care incearca sai anuleze total originalitatea. Eugen […]
Comentariul operei La Grandiflora scrisa de Mihaescu Gib – partea a doua
Autorul urmareste atent imaginatia infierbantata a lui Manaru si teama lui Ramura realitatea proiectandu-se imaginar. Rivalul va cadea in cursa si afirmatia sotului ca Frosica si-a marturisit necinstea, il paralizeaza pe moment Manaru asteapta zadarnic, innebunit, infirmarea “Nimic insa.. Tacere, tacere si tacere.” Este semnul recunoasterii. “La replica amagitoare “Ti-o las!”… Eu… trebuie sa renunt […]
Comentariul operei Cezara scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Eminescu utilizeaza, in aceasta nuvela, cu mult succes, tehnica epistolara in scrisorile adresate Cezarei, Ieronim nutreste idei schopenhaueriene, imprumutate din Metafizica amorului a marelui filozof german. in genere, se poate spune ca o parte din gandirea autorului Lumii ca vointa si reprezentare a trecut, in aceste scrisori. Lumea este condusa de “vointa oarba de a […]
Comentariul operei Povestea lui Harap-Alb scrisa de Ion Creanga – a cincea parte
Plin de inedit sj elocvent este si dialogul cu gazda in dimineata urmatoare cand, asemeni unui cor al celor cuminti, aluziv, prietenii prea ciudati asteapta nerabdatori sa fie omeniti dupa cuviinta Setila, mai ales, face casa buna cu eroii lui Budai-Deleanu, intr-atat este de mieros sj de blajin in naivitatea lui: “Din partea mea mancarea-i […]
Comentariu despre originalitatea limbii operei lui Ion Creanga – prima parte
O stea din Carul Mare de pe firmamentul spiritualitatii romanesti (Ion Dodu Balan), “Un pacat de povestariu / Fara bani in buzunariu”. Ion Creanga continua sa fie “dificil”. “Opera lui Creanga este una dintre cele mai dificile din cate cunoaste literatura romana” (Zoe Dumitrescu-Busulenga). Ion Creanga este un clasic viu al literelor noastre, care nu […]
Comentariu despre originalitatea limbii operei lui Ion Creanga – a doua parte
Caracterul popular al limbii scriitorului nu se reduce numai la lexic, ci poate fi extins la fonetismul, gramatica si stilul lui Creanga. Artistul desavarsit pune in valoare toate aceste mijloace, creand acel farmec al spontaneitatii sj autenticitatii, impresie care il insoteste pe cititor de la primele pagini ale scrierilor prozatorului. Creanga – afirma atat de […]
Comentariu despre originalitatea limbii operei lui Ion Creanga – a treia parte
Replicile pe care Harap-Alb le indreapta catre prietenul sau, calul, tanguindu-se de vitregia soartei sale sunt constituite pe baza substitutiei sinonimice (necaz, belea, nevoie): 1.”- Ei, calutul meu, cand ai sti tu in ce necaz am intrat!” 2. “-Dragul meu calut, la grea belea m-a varat iar Spanul!” 3. “-Dragul meu tovaras, la grea nevoie […]