In momentul in care Christa Lehmann a fost recondusa la inchisoare, pe intreg traseul o multime a primit-o cu huiduieli si injuraturi.

Cu toate acestea, jocul marturisirilor macabre nu era terminat. Dimineata de miercuri trecu fara a se putea scoate de la arestata un singur cuvant asupra circumstantelor mortii sotului ei. Abatuta, cu privirea absenta, ea lasa pe Steinbach si Erhard sa-si continue interogatoriul. si din nou, in dreptul usii, cand sa iasa, ezita un moment : “Eu mi-am ucis sotul” spuse ea, dupa care intoarse spatele celor doi politisti si se indrepta spre duba inchisorii.

Karl Franz Lehmann absorbise doza mortala de “E 606” band o ceasca cu lapte la micul dejun. Cum si-a procurat Christa otrava ? Nimic mai simplu ! intr-o zi a anului 1952, trecand prin fata drogheriei Meyer, zari in vitrina cutioare cu inscriptia “OTRAVÄ‚”. in momentul cand a cerut ca-teva fiole, nimeni din magazin nu a facut nici cea mai mica obiectie. Precauta, a incercat mai intai actiunea toxicului asupra unui cline.

Iata pe scurt istoricul crimelor sale. Totul parea atat de extraordinar, mai ales datorita usurintei cu caie ucigasa isi procurase otrava, omorase trei persoane si indusese in eroare medicii, asa incat procurorul refuza sa creada si oi;clona un supliment de ancheta.

In ziua de 12 martie se proceda la exhumarea lui Karl Fianz si Valentin Lehmann. Stomacul lui Valentin continea inca resturi de alimente, iar mucoasa stomacala a lui Karl Franz era relativ bine conservata. Aceste circumstante au usurat analizele, profesorul Kurt Wagner anuntind cateva zile mai tarziu, ca pesticidul ,.E 605″ era prezent in toate organele atat ale unuia cat si ale celuilalt.

Acest caz criminal a avut urmari imprevizibile si nefaste totodata. Istoria criminalisticii cunoaste perioade, dupa cum vom vedea intr-un volum viitor, cand o anumita modalitate de comitere a crimei “face scoala” provocand o contagiune morala, si, intocmai ca virusul unei maladii infectioase, procedeul se raspandeste imediat. insa ceea ce Rvea sa se petreaca incepand din luna februarie 1954, data la care lumea descoperise, datorita Christei Lehmann, puterea toxica a lui “E 605”, a avut urmari grave. In tarile vest-europene sinucidarile cu acest preparat s-au succedat intr-un ritm ingrozitor : jurnalele anuntau cu titluri groase : “Otrava din Worms ia viata oamenilor”, “Cinci noi sinucideri cu “E 605”, “sase victime ale teribilului insecticid”, “O familie intreaga, formata din sase persoane, otravita cu “E 605”.

La 20 septembrie 1954 Christa Lehmann a fost trimisa in fata Tribunalului si condamnata la inchisoare pe viata. Ea nu si-a manifestat nici macar o clipa regretul si nici o remuscare pentru crimele facute. Mai mult, dupa acest proces, voga crimelor si mai ales a sinuciderilor cu “E 605” a luat o amploare neobisnuita.
in fata inmultirii cazurilor care le-au fost aduse spre analiza in laboratoarele lor, expertii toxicologi aveau sa constate ca problema era deosebit de spinoasa. Metodele, aparent incontestabile, trebuiau privite cu rezerva. Procedeul Averell-Norris era cel mai criticat. S-a dovedit ca “nitrocompusii aromatici”, ai lui “E 605”, redusi in amine aromatice, se cuplau cu indolul, dand o culoare violeta. Or, se stie in prezent ca in urma aceluiasi proces si alte substante erau capabile sa produca aceeasi coloratie ; nu numai barbituricele, ci si sulfamidele erau in masura sa induca in eroare rezultatele analizelor, putand sa se creada ca un om, care a fost tratat cu aceste medicamente, ar fi fost victima unei otraviri cu “E 605”. si cand F. Fretwurst si H. Kaiser au demonstrat ca anumite parti din sangele unui cadavru aflat intr-o stare avansata de descompunere, supuse testului lui Averell-Norris, erau in masura sa provoace aceleasi reactii ca si “E 605”, toxicologii au avut senzatia ca se afla in epoca controversei “alcaloizilor din cadavre”.

Toate aceste fapte erau suficiente ca expertii din toate tarile sa nu se rezume numai in a critica metodele cunoscute ; trebuiau gasite alte metode. si a inceput o munca asidua, continua. in care procedeele moderne si-au adus o contributie esentiala : cunoscute; trebuie gasite alte metode. Si a inceput o munca asidua, continua, in care procedeele moderne si-au adus o contributie esentiala: cromatografometria, specirofotomeiria in ultraviolet si infrarosu.

Cazul lui “E 605” a produs senzatie in analele criminalisticii. marcand o perioada caracterizata prin numarul mare de cazuri care au platit tribut mortii. Ea a aratat oamenilor de stiinta, pe de o parte, existenta unor dificultati nebanuite care se pot ivi in lupta pe care o duc. iar pe de alta parte, ca o munca asidua si cu devotament trebuie sa conduca neaparat la izbanda.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?