De cateva ori pe zi brigada “antidrog” se napusteste ca un fulger asupra cartierului Kenkenhof din Amsterdam. Zona drogurilor este constituita dintr-un patrulater format din baruri, hoteluri, camere de inchiriat si mansarde, ale carui colturi sunt King's Club, restaurantul chinezesc Long Beach, barul Haarlem si hotelul PEmpreur. Din furgonul cu celule, oprit in mijlocul strazii sau parcat chiar langa trotoar, coboara 4-5 agenti in civil, cu obisnuita haina de ploaie care camufleaza pistoalele. seful brigazii este un ofiter inflexibil, pe care negustorii si consumatorii de droguri, in majoritate foarte tineri, l-au supranumit ,,San Antonio”, neinfricatul inspector al unei celebre serii de romane politiste. Este adevarat ca, de cand a fost invadat de pletosi, acest patrulater din plin centrul Amsterdamului) iti da senzatia ca te afli la Istambul in timpurile lui Pierrd Loti. Negustorilor de false covoare de Smirna si vanzatorilor de maruntisuri, li s-au adaugat de catva timp acestei “hoarde” de tineri nomazi, multi in trecere spre Nepal sil India, spre Maroc sau Orientul Mijlociu.

Wim van Mappes este numele adevarat al lui San, Antonio, un politist capabil si ambitios caruia ii surade o frumoasa cariera De doi ani a fost transferat de la sectia criminala la sectia antidrog. Este un post de invidiat, spun colegii sai care nu au reusit sa se evidentieze inca.

Van Mappes se afla in biroul sau, concentrat asupra unui dosar. Brusc suna telefonul. Este patronul unui mic restaurant aflat pe Hoogstraat care il anunta precipitat ca o tanara, o oarecare Martine, a fost gasita moarta in toaleta restaurantului sau. Tanara a murit imediat – avea sa constate politistul ajuns la fata locului – dupa injectia cu heroina facuta de un prieten de 18 ani, in timp ce o prietena de 14 ani, si ea intoxicata (dar intr-o masura mai mica), statea de paza la usa.

Van Mappes era la curent cu tot ce se intampla, dar pe atunci urmarea alte obiective: sa descopere sursele traficului, sa aresteze pe marii patroni din umbra si sa distruga reteaua.

“Primavara se anunta “calda” la Amsterdam” ; “Amsterdam a devenit un oras cald”. Respectivele aprecieri nu sunt culese din Buletinele meteorologice ; ele apartin unor cronicari. “Faptele diverse” figureaza in presa olandeza si au fost inspirate de o “reglementare de conturi”, despre care se afirma ca au luat o amploare in stilul celor de peste ocean. Nu este un fapt banal : patru morti si doi raniti, iata sinistra opera a celor peste 40 de gloante de pistol mitraliera si de. Mauser, trase in seara zilei de 25 aprilie, din usa micului bar “Kota-Radja” asupra persoanelor aflate inauntru. Totul n-a durat decat 30 de secunde si, pana ce lumea din apropiere sa-si dea bine seama de ceea ce s-a intampiat, cei trei autori s-au indreptat calmi, cu armele ascunse din nou sub bluzoanele de piele neagra, cu gulerul ridicat si avand ochii ascunsi indaratul unor ochelari de soare, spre marginea trotuarului unde-i astepta un BMW-sport, cu care s-au facut nevazuti.

Dar de fapt care dintre victime a fost tinta veritabilei bai de sange ? Punandu-si intrebarea – pentru a putea eventual impiedica o noua rafuiala – inspectorul Van Mappes si-a concentrat cercetarile pentru stabilirea persoanelor vizate, in jurul a doua nume : Joseph Meltzer si Albert Graaf, restul din cei ucisi sau raniti neplatind decat pentru faptul ca s-au aflat in bataia gloantelor.

     

Ai vreo nelămurire?