Titu Maiorescu a intuit valoarea pastelurilor lui Vasile Alecsandri, compuse, in cea mai mare parte, intre anii 1868-1869 si publicate in revista “Comvorbiri literare”: “Pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, de regula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturii, scrise intr-o limba asa de frumoasa incat au devenit fara comparare cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste” (Titu Maiorescu – Directia noua in poezia si proza romana, in “Critice”, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966, p.89)
Cu multi ani mai tarziu, esteticianul si eminentul profesor universitar, Tudor Vianu, considera ca in fruntea noii culegeri Alecsandri ar trebui sa stea Pastelurile (sugera o primenire in selectarea si ierarhizarea operei lui Alecsandri).
Alecsandri a creat si a dus la celebritate pastelul (termenul provine din fr. pastel, it pastella, unde defineste un procedeu de pictura bazat pe efecte de culoare ale unor creioane moi) in literatura romana in acceptia pe care i-a dat-o el, pastelul este o specie a genului liric, o poezie eminamente descriptiva, in care se contureaza un tablou (o priveliste, momente ale unui anotimp etc.), prin intermediul caruia sunt exprimate, cu discretie, sentimentele poetului.
Obiectul descrierilor din ciclul “Pasteluri” il constituie peisajul de la Mircesti sub rotatia anotimpurilor. Cu alte cuvinte, din cele aproximativ treizeci de pasteluri scrise de Alecsandri, in perioada mentionata, se pot descrie toate fazele anotimpurilor in lunca Mircestilor.
Tudor Vianu atrage atentia asupra unitatii ciclului amintit, aratand ca poetul respecta un plan, o gradatie, incepand cu aspecte de iarna, continuand cu unele din primavara si urmareste desfasurarea anotimpurilor asa cum se caracterizeaza ele prin activitatile periodice ale omului, ale plugarului roman, pana la vremea secerisului si cositului.
Lectura pastelurilor ne dezvaluie un peisaj rustic, contemplat de un horatian, care degusta calm farmecul fiecarui anotimp, exultand la venirea primaverii, dar savurand totodata pitorescul hibernal.
George Calinescu, in micromonografia “Vasile Alecsandri” – aparuta la Editura Tineretului, Bucuresti, 1965 – aprecia ca “luate in total, Pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism (…), “sunt un calendar al spatiului rural si al muncilor campenesti respective (toamna, iarna, primavara, vara).
in chip simbolic natura, in cuprinsul unei vieti omenesti, se infatiseaza sub doua aspecte antitetice: unul stimulativ al vitalitatii (vara – tineretea), altul (iarna – batranetea). imbatat de spendoarea peisajului scaldat in lumina sau invesmantat in straie de iarna, poetul (care are oroare de intemperii), retras in casa, la gura sobei, se lasa invadat de reverii, rar adumbrite de melancolie (“Serile de la Mircesti”).
Ai vreo nelămurire?