Intorcandu-se in timp, Stefan Pintea rememoreaza lungile sale discutii cu Violeta o ziarista iugoslava Cuvintele ei capata acum o alta valoare pentru cel pentru care trairile anterioare devin autentice documente ale unui “dosar” colectiv de existenta “… pe zi ce trece, ne pierdem identitatea Traim intr-o lume falsa suntem consumatori, pietoni, abonati, capete de locuitor (…) dracu sa ne ia dar prea putin oameni, peste tot conventii, reguli…” remarca amar tanara femeie. Indiferenta generatiei sperie: “Unii – indiferenti, ca-s prea satui, altii – indiferenti ca-s prea flamanzi… iar cei mai multi – inconstienti, deoarece n-au aflat inca ce inseamna a fi om, n-au fost lasati (…) Tu stii ce inseamna dictatura? Ai idee?”

Cu seninatate, tanarul recunoaste : “Habar n-am, doar asa, la modul teoretic, am citit si eu cate ceva. Se zice ca ar fi ceva jalnic, distrugerea oricarei personalitati, robotizarea oamenilor, transformarea lor in simple unelte, viata teatralizata la maximum, doar moartea ar fi singura neinterpretabila dupa un scenariu vazut si aprobat de sus..” Si continua, “cuprins subit de o neasteptata veselie”: Trist trebuie sa fie intr-o astfel de tara. Cui ii pasa de oamenii care se distrug? Se urmareste echilibrul de forte, nu de cultura si civilizatie..”

Reflectiile celor doi au tinta directa societatea in care se traieste intr-o anormalitate greu de conceput, caci oamenii nu mai inseamna nimic, sunt niste “fiinte fortate sa aplaude ignoranta, obscurantismul, meschinaria”.

Scriitorul se opreste apoi asupra celor ce vor forma noua clasa muncitoreasca, realizand o savuroasa fresca sociala Tinerii angajati in uzina au nume nediferentiat, dar atent alese: Nelutu Ufederistul, Mocanu, Radu Muscalu, Sam si alcatuiesc o colectivitate pestrita Ei locuiesc impreuna intr-un camin sordid de nefamilisti, intr-un disconfort inimaginabil, dupa bunul plac, sub imperiul incaierarii, pumnilor, cutitului, injuriilor.

Cei mai multi “caministi” ne devin insa simpatici prin ironia si subtilitatea vorbelor, prin generozitatea lor, prin bucuria de a se ajuta intre ei, la nevoie. in general, nu le plac turnatorii “guristii” si nici “urechiusele”. Banii pe care- primesc pentru munca prestata sunt folositi diferit fie risipiti in placeri usoare, fie chivernisiti pentru ridicarea unei case la tara (motiv des intalnit la Buzura).

Cu unii dintre ei, Pintea reuseste sa se imprieteneasca, dar intalnirea cu Lena, sotia lui Filipas il va izola de ei o vreme. Indragosit de Lena, se va muta, la propunerea acesteia, chirias in casa ei si a fostului director. Este un nou prilej pentru autor de a ne introduce in noi medii, de a cunoaste oameni si moravuri noi.

Fostii, ca si actualii sefi din Raul Doamnei isi permit orice si in acest colt de tara Protipendada orasului organizeaza petreceri desantate, in care nu simpatia sau prietenia uneste pe oameni, ci dorinta de parvenire, ipocrizia, lipsa de caracter, obsesia puterii.

     

Ai vreo nelămurire?