In interviul acordat lui Felix Aderca, intitulat De vorba cu Ion Barbu (“Viata literara”, 15 octombrie 1927) poetul raspunde tentativelor de periodizare ale lui Aderca explicand unitatea de substanta a operei sale. Fata de eticheta “parnasiana” a primelor poezii, Ion Barbu spune: “Parnasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica lui Heredia sau Leconte de Lisle este conceptia unei anume Grecii (…) academica, decorativa. Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierand dinamic fiintele si ridicand extatic un cer platonician”.
Despre faza “anton-pannesca” el face urmatoarele observatii: “Legatura dintre aceasta prima faza si a doua (ce-ti este placut s-o numesti “anton-pannesca”) o intrevezi? E cautarea unei Grecii mai directe, mai putin filologice. E vorba, desigur, de o Grecie, simpla ipoteza morala, din care deriva o norma de civilizatie si creatie. Credeam a fi recunoscut in pitorescul si umorul balcanic o ultima Grecie. (…) Aceste preocupari coincid cu aparitia temei fundamentale – solemna, neasteptata – vizitand intaia data versurile mele si marcandu-le. Moartea si somnul (Nastratin Hogea la Isarlak, Domnisoara Hus, Cantec de rusine).
Sondagiile acestea in structura nevazuta a existentei salveaza poate cele ce scriam pe-atunci, desolidarizandu-le in destin de literatura de pitoresc si de pastisul folcloric (…)
Mai departe, poetul respinge apartenenta sa la expresionism si sugereaza alte forme de incadrare: “Nu vrei sa vezi mai degraba in aceasta a treia faza o incursiune in sfanta raza a Alexandriei? Tema transcendenta din Jazzband pentru nuntile necesare: sensul feminin al Luceafarului, initierea intelectuala, disociativa a cercului Mercur, deopotriva in dominatia triumfala a Soarelui, este de un elenism de decenta, lin element modern, insa, la care se adauga tonul gros si buf in care e scrisa o parte din bucata. Ecoul faptei creatoare inregistrat cu un ras fonf al demiurgului!
Imi ceri lamuriri si asupra combatutei Uvedenrode. Iata ce isi voi spune (…): o incercare, mereu reluata, de a ma ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic initial: cununa poetica si Lira. La aceasta puritate aeriana, in care poetii englezi se asaza, pare-se, toti, urmand un singur instinct al Cantului, vream sa invit poezia noastra. In incertitudinea libera a lirismului omogen, instruind de lucrurile esentiale, delectand cu viziuni paradisiace: intr-un astfel de lirism, nimic din convergenta, inca darwiniana, a formelor individuale…”
Ai vreo nelămurire?