Semnele vin din partea lumii reale (“— Nu vine, zise iarasi, aprig, Vitoria. Cucosul da semn de plecare”), dar si din, zari necunoscute”, oculte – visul anxios, menit sa confirme ideea mortii sotului, anunta calatoria in cautarea celui disparut: “Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape”.

Pe plan social, se creioneaza monografia satului de munte, unde traditia nu permite abateri de la legile nescrise. Minodora este apostrofata, atunci cand se vede interesata de civilizatia moderna: “N-ai mai invatat randuiala?”; “Sa faci bine, domnisoara, sa-ti vezi de randuielile tale de fata mare…”In viata acestei societati arhaice, biserica si practica magica coexista. La baba Maranda, care este de profesie vrajitoare, pe perete se afla tabloul Sf. Sisoe despre care se stie ca este sef peste demoni.

Inaintea plecarii in cautarea celui disparut, Vitoria se supune unui ritual de purificare. Refuza mancarea, posteste douasprezece vineri, pregatindu-se pentru trecerea intr-o existenta spirituala. Eroina intreprinde de fapt doua calatorii, prima fiind pregatitoare. Impreuna cu fiul ei, cea care va pasi treptele adevarului merge la manastirea de pe malul Bistritei si se inchina la Sf. Ana. Apoi merge la Piatra Neamt, unde slujbasul stapanirii ii confirma adevarul. Este memorabil momentul cand intra in contact cu o lume noua, necunoscuta, care este orasul: “I se parea lucrul cel mai greu sa gaseasca anume ulita dintre atata de multe, si, pe acea anume ulita, anume casa cu mai multe randuri. In toate odaile sed la mese oameni cu condeiele dupa ureche si scriu. Iar intr-anume odaie sede cel care-i mai mare, primar ori prefect, ori politai”. Reprezentarea este naiva. Casele au neaparat “mai multe randuri”. Repetitia adverbului “anume” arata imprecizie, dar si insistenta. Vitoria nu are incredere in “randuiala” din acest spatiu si refuza cu dispret scrierea jalbei catre “stapanirea pamanteana”, de catre un targovet.

Calatoria cea adevarata, explorativa, se porneste in zilele lui martie, strabatand invers linia transhumantei. La inceputul firului, calatorii sunt insotiti de carciumarul David care este “om trimes” pentru ca isi da seama ca pelerinajul hermeneutic si justitiar trebuie sa urmeze un traseu labirintic: “Vra sa zica, dumneata ai pornit cu gand sa intarzii, sa cauti, sa umbli cotind”. Primul nod al firului labirintic este la Bicaz, unde hangiul isi aminteste de Nechifor. Urmele sunt gasite si la Calugareni, apoi la Farcasa. Drumul mortii se confrunta cu viata: la Borca, in calea drumetilor apare o cumetrie, iar la Cruci, o nunta. Retinem amanuntul etnografic. Firul se reinnoada la Vatra Dornei. Acolo Nechifor Lipan cumparase in noiembrie trecut trei sute de oi. De acum inainte apar trei ciobani. Chipul unuia dintre ei ramane in amintire, deoarece are buza despicata, detaliu ce semnaleaza natura malefica si infernala a personajului.

La hanul de la Brosteni aflam ca ciobanii au trecut spre Gura Negrei. Urma acestora este regasita la Borca, apoi la Sabasa, Vitoria “a suit un drum serpuit sapat in stanca”, Jar muntele, cu cale serpuita si cu punti de piatra peste prapastii, se chema Stanisoara”. Dupa popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria a coborat pe celalalt versant al muntelui, in satul Suha.

     

Ai vreo nelămurire?