Egiptul Antic se afla sub lupa specialistilor de mai bine de doua secole. In toata aceasta perioada interesul tuturor s-a dezvoltat fantastic fata de aceasta lume a piramidelor care nu inceteaza sa ne uimeasca si sa ne fascineze. Mai mult, datele Egiptului Antic sunt considerate ca fiind printre cele mai certe din istoria lumii vechi, marja de eroare fiind foarte mica.
Istoria acestui popor a fost impartita in mai multe perioade, fiecare avand propriile dinastii. Imperiul vechi incepe aproximativ in anul 3200 inainte de Hristos, terminandu-se in anul 2263 inainte de Hristos. Acestei perioade ii urmeaza prima perioada intermediara care dureaza pana in anul 2000 inainte de Hristos. Inainte de perioada Imperiului Nou, avem o secunda perioada intermediara.
Ultimii regi din dinastia a XVII-a tebana au reusit sa-i alunge pe suveranii straini din Egipt aproximativ in 1550 inainte de Hristos. Ahmosis a ocupat Avaris si a intemeiat dinastia a XVIII-a si totodata Regatul Nou. Regii acestei dinastii au transformat Egiptul intr-o mare putere a Orientului Apropiat. Tutmes I a patruns in Nubia pana in dreptul cataractei a V-a, iar in Asia trupele sale au ajuns pana la Eufrat. Sub domnia reginei se relateaza despre o mare expeditie comerciala in Tara Punt, situata in Eritreea, pe tarmul sudic al Marii Rosii.
Imperiul Nou debuteaza in anul 1580 inainte de Hristos, intinzandu-se pana in anul 1085 inainte de Hristos, fiindu-i corespunzatoare dinastiile a XVIII-a, a XIX-a si a XX-a. Dinastia a XVIII-a are ca faraoni pe celebrii Ahmosis, Amenofis I, Thutmosis I, Thutmosis al II-lea, regina Hatsepsut, Thutmosis al III-lea, Amenofis al II-lea, Thutmosis al IV-lea, Amenofis al III-lea, Amenofis al IV-lea, Tutankamon, Ai si Horemheb. In aceasta perioada se construieste templul de la Karnak.
Regele Ahmosis cucereste Delta si izgoneste pe hicsosi din Egipt, reunificand tot regatul. Zeul fundamental al statului era Amon. Amon-Ra este cea mai renumita zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La inceput zeu al aerului, al vantului si al luntrasilor, Amon devine zeu de stat la Teba si este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este zeul local al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecunditatii. Este adesea reprezentat ca un om infasurat cu o bucata de panza in jurul coapselor, avand pe cap o toca cu doua pene sau uneori are cap de berbec.
Thutmosis sau Tutmes al III-lea a fost cel mai mare cuceritor al dinastiei. El a consolidat dominatia egipteana in Palestina si Siria. El a trecut Eufratul la Karkemis, obtinand o mare victorie asupra statului Mitanni. In aceasta perioada de putere maxima a Egiptului s-a desfasurat un comert intens cu statele invecinate, iar din Nubia, regiune bogata in aur, se aduceau mari cantitati din acest metal pretios in Egipt. Nubia devine provincie egipteana si are loc marea reforma religioasa a lui Akhnaton.
In 1350 i.Hr., a inceput domnia lui Akhnaton, care a insemnat pentru Egipt o serie de schimbari majore. Faraonul a renuntat la resedintele din Theba si Memphis si a intemeiat o noua capitala la Amarna. Venerarea zeului Amon si a majoritatii celorlalti zei a fost interzisa. Akhnaton a introdus cultul zeului Aton, care, in postura de disc al Soarelui, aducea lumina si viata. Oameni apropiati faraonului, inclusiv straini, au fost plasati in posturi-cheie. Sculptorii si pictorii egipteni au dezvoltat forme artistice noi. Motivul pentru care Akhnaton a efectuat aceasta reforma a fost acela ca urmarea sa reduca puterea templelor si a preotilor zeului Amon, deoarece aceasta sporise continuu, subminand-o pe cea a regelui. Pe de alta parte, trebuie sa tinem seama de personalitatea si educatia lui Akhnaton. Acum se formeaza limba neo-egipteana si se scriu mai multe opere importante precum “Imnul catre Amon-Ra”, “Imnul catre Aton a lui Akhnaton”, “Cartea Mortilor” aflata in prima sa forma, “Stela poetica a lui Thutmosis al III-lea”, “Stela Sfinxului a lui Thutmosis al IV-lea”, “Invatatura lui Ani”, “Invatatura lui Amenemhat”.
La scurt timp dupa moartea lui Akhnaton, sub domnia lui Tutan-khamon, templele si preotii si-au redobandit vechile lor drepturi. in perioada urmatoare, numele lui a fost sters din toate inscriptiile. Un text il numeste pe Akhnaton “criminalul de la Amarna”.
Dinastia a XIX-a debuteaza in anul 1314 inainte de Hristos. Faraonii acestei dinastii sunt Ramses I, Sethi I, Ramses al II-lea, Mineptah, Mineptah-Siptah, Sethi al II-lea, Ramses al II-lea.
Ramses al ll-lea a fost unul dintre cei mai importanti suverani ai ei. A construit o noua resedinta, “orasul lui Ramses”, in Delta Rasariteana, si a ridicat o multime de temple in intreaga tara. Razboaiele sale cu hititii, in cursul carora a sustinut vestita batalie de la Kadesh, s-au incheiat printr-un tratat de pace. In perioada acestei dinastii, Palestina este recucerita si au loc campanii impotriva hititilor. Mineptah respinge invazia Popoarelor Marii. Se scriu in timpul dinastiei “Poemul bataliei de la Quades”, “Stela lui Mineptah”, “Invataturile din papirusul Anastasi II”, “Satira meseriilor”, “Adevarul si minciuna”, “Imnuri catre faraoni”, “Cearta dintre Horus si Seth”, “Poezia de dragoste egipteana”
A XX-a dinastie si ultima din timpul Imperiului Nou egiptean este cea care incepe in anul 1200 inainte de Hristos si se termina in jurul anului 1085 inainte de Hristos. Regii perioadei sunt Sethnakht, Ramses al III-lea, Ramses al IV-lea, Ramses al V-lea. Nici in timpul acestei dinastii, Egiptul nu scapa de amenintari, din contra, ele intensificandu-se si devenind mai periculoase. In anul 1200 inainte de Hristos, Ramses al III-lea, cel mai important rege al dinastiei a XX-a, a invins popoarele marii si pe libieni, care navalisera in Egipt. Sub urmasii slabi ai lui Ramses al III-lea, Egiptul si-a pierdut din nou puterea. In tara s-a instaurat haosul. Economia si comertul au decazut, iar hotii au pradat pana si mormintele faraonilor. Astfel a inceput A treia perioada interimara. Egiptul de Sus si de Jos s-au separat din nou. La Theba conduceau marii preoti ai zeului Amon, iar in orasul Tanis din Delta domneau suveranii dinastiei a XXI-a. Dinastiile urmatoare nu au reusit sa stopeze decaderea Egiptului.
In Regatul Tarziu, Egiptul era condus cu precadere de regi straini. Pe la 700 inainte de Hristos. Guvernau regii nubieni din dinastia a XXV-a, al caror imperiu se intindea de la cataracta a Vl-a pana la Marea Mediterana. Au urmat alte dominatii: asiriana, saita (libieni), persana si, dupa trei dinastii autohtone, din nou persana.
Epoca Tarzie debuteaza aproximativ in anul 1085 inainte de Hristos, terminandu-se in anul 525 inainte de Hristos. Se imparte in cinci dinastii. Dinastia a XXI-a dureaza pana in anul 950 inainte de Hristos, avandu-i ca faraoni pe Smendes, Herihor, Psusenes I, Siamon. Are loc faramitarea puterii regale cu dinastii paralele la Tanis, in nord, si la Theba, in sud.dinastia a XXv-a se mai numeste si etiopiana, regii fiind kusiti si venind din Etiopia care este Sudanul actual. Capitala este la Meroe si la Napata. Ultima dinastie a acestui imperiu este numita si dinastia saita.
Sursa Imaginii – egipt.com.pl
Ai vreo nelămurire?