Papa Alexandru al Vl-lea, insotit de Cezar, se duse in ziua de 30 iunie la dineul pe care-l oferise in casa cardinalului Cornetto. in afara de cei doi si de noii cardinali, mai luara parte si cateva din cele mai renumite curtezane din Roma. Atmosfera parea destinsa si oaspetii se intretineau in salcn ; Francois Floris, episcop de Elva. unul dintre cei noua cardinali nou-numiti, fiindu-i sete, trecu in sufragerie si ceru unui servitor sa-i toarne un pahar cu vin ; fara sa aiba cea mai mica banuiala, il goli dintr-o sorbitura si, de abia facu cativa pasi indreptandu-se catre salonul unde se aflau ceilalti, se prabusi la pamant, cuprins de niste dureri atroce in abdomen.
O panica enorma se produse printre oaspeti care, cuprinsi de spaima, se uitau unii la ceilalti, nestiind ce sa creada. Nu trebui mult si aflara cauzele care provocasera imbolnavirea nefericitului cardinal ; bineinteles, dineul fu intrerupt.
Papa Alexandru al Vl-lea si Cezar Borgia se retrasera in graba, in vreme ce restul celor ramasi se grabira sa acorde ajutor celui otravit.

Doza pusa sa fi fost prea puternica ? Caldura sa-i fi agravat efectele ? Sunt intrbari ramase fara raspuns. Noul cardinal intra pe data in agonie. De la inceput se banui amestecul papei si mai ales al fiului sau, Cezar. Dar lucru! parea curios, intrucat se stia ca otrava familiei Borgia actiona foarte lent si cei care ii cadeau victima isi gaseau moartea la mult timp dupa ce o ingerasera.

Fu chemat in graba un medic, care ii administra lin antidot si-i puse apoi lipitori sa-l sangereze ; totul fu in zadar si se dovedi a fi fara nici un efect. Cardinalul Francois Floris muri in a patra zi, fara sa-si fi putut reveni si fara sa fi primit impartasania bisericii, cum se obisnuia in asemenea cazuri. Cei opt cardinali ramasera tot timpul de veghe la capataiul muribundului murmurand, printre dinti, blesteme la adresa nemernicului papa. Cardinalul Francois muri cu ochii deschisi, cu gura intredeschisa, chipul sau exprimand oroare si o spaima de nedescris.

Abia isi dadu sfarsitul si la foarte scurt timp cadavrul acestuia intra in putrefactie. Se facu pamantiu. cu pete mari vinete si se umfla ca si cand ar fi fost mort de mai multe saptamani ; a luat un astfel de aspect, incat era cu lotul de nerecunoscut. Din narile si urechile mortului se scurgea sange amestecat cu puroi. Dealtfel, inca de la inceputul agoniei, corpul cardinalului degaja un miros insuportabil, incat cu greu s-a putut ramane in preajma lui. Inainte de a-si da sfarsitul, toti muschii i se relaxara si patul fu inundat de singe stricat si materii fecale. Cadavrul era realmente hidos. Nimeni nu- se incumeta sa se atinga de acea gramada de carne putreda si plina de puroi. Nimeni nu se hotara sa-l aseze in sicriu. Oamenii care se apropiau de el trebuiau sa se indeparteze in graba, fiind sufocati de mirosul pestilential. in cele din urma, se gasira niste hamali care consimtira sa-l ridice cu ajutorul unor franghii, cu care-l legara de cap si de picioare si-l transportara de la patul de suferinta pana la groapa, unde tu aruncat, renuntindu-se la sicriu. in timpul drumului, spectacolul depasea orice imaginatie si o greata imensa ii cuprinse pe cei prezenti atrasi de groaznica nenorocire : carnea se detasa in bucati si din cadavru se scurgea necontenit o dara de singe descompus amestecat cu puroi.

Cezar Borgia, prin oamenii sai, raspandi vestea in tot orasul ca la dineul oferit in casa cardinalului Cornetto, cupa de vin otravit fusese destinata de catre acesta nu cardinalului Francois Floris, ci papei Alexandru al Vl-lea. ,.La cateva zile de la aceasta intamplare, servitorul care turnase otrava, fu gasit intr-una din dimineti pe una din strazile dosnice ale Romei, strapuns de zeci de lovituri de spada.”
Este de retinut faptul ca insisi creatorii otravii familiei Borgia, papa Alexandru al Vl-lea si Cezar, au cazut victime, datorita unei intamplari. Acest lucru s-a produs atunci cand acestia, urmarind sa suprime un alt cardinal anume Cornetto, din greseala s-a oferit papei si lui Cezar vinul fatal din sticla destinata lui Cornetto. Alexandni si Cezar au cunoscut la randul lor suferintele de nedescris pe care de-a lungul anilor le raspandisera in jur, cand isi omorau victimele.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?