Civilizatia megalitica incepe sa se configureze, cu trasaturi proprii distincte imediat inaintea epocii metalelor, continuandu-se si in fazele de inceput ale acesteia. Este un tip de civilizatie care s-a mentinut pana catre 1500 i.e.n. in zona occidentala a Mediteranei in Sardinia, Sicilia, insulele Baleare, Spania si Portugalia extinzandu-se de-a lungul coastelor, urcand cursul marilor fluvii, ajungand andeosebi in Bretagne, sudul Angliei si Irlanda, dar si in nordul Germaniei si in regiunile scandinave.
Civilizatia megalitica este caracterizata printr-un anumit mod de constructie care consta in folosirea unor blocuri de piatra de mari dimensiuni, doar cioplite, fara o forma precisa si fara suprafete slefuite. Cele mai vechi constructii megalitice din zona mediteraniana dateaza din jurul anului 3500 i.e.n. (vd. H. Biedermann); iar cele din Bretagne din 3000 i.e.n.

Edificarea unui monument megalitic nu raspundea unei nevoi materiale, unei necesitati practice, ci unor motive de ordin religios. Astfel, tipul cel mai simplu si mai vechi de constructie megalitica, edificata, dolmenul, era legat de un cult al stramosilor.

Constituit dintr-o lespede gigantica asezata orizontal pe doua sau mai multe blocuri verticale si acoperind o camera sepul-crala, dolmenul era mormintul unui sef de trib sau al unor viteji a caror cinstire conditiona soarta, bunul mers al vietii tribului credinta care s-a pastrat apoi in legendele regiunii respective. Numarul dolmenilor cunoscuti numai cei din Franta se apropie de cifra de 4500. Blocurile de piatra triunghiuri, zigzag, cercuri concentrice, arcuri de cerc, linii ondulate, spirale, stele (de ex., dolmenii din Los Millares, Cueva de los Letreros, Gangas de Onis, etc).

Dolmenii care se presupune ca la origine erau acoperiti cu pamint sunt de diferite tipuri: cu o singura incapere sau cu mai multe, cu sau fara un sepulcrala blocata sau nu cu o lespede, cu un coridor principal din care alte coridoare secundare conduc in incaperi anexe, s.a. Alteori, lespedea de acoperis este inlocuita de o falsa cupola, in forma de stup, cu inaltime de pana la 4 m (Cueva de Romeral, Spania), cupola construita prin suprapunerea unor pietre plate asezate progresiv in retragere.

Monumentul megalitic informa sa cea mai simpla este menhirul un bloc de piatra de asemenea doar cioplita, plantat vertical. Destinatia precisa a men-hirului este controversata dar functia sa legata de cultul mortilor pare indubitabila. Plasatde obicei in apropierea unor morminte, menhirul era considerat probabil ca un fel de tron al sufletelor defunctilor, un loc pe care veneau sa se aseze spiritele stramosilor.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?