Nota aventuroasa si erotica a cartii se accentueaza in acest final, apropiind romanul lui Sadoveanu de productiile atat de raspandite ale genului. Actiunea cartii concentreaza acum in economia ei conflictul dintre domnul Moldovei si Alecu Ruset, precum si toata gama de jocuri politice si diplomatice folosite de Duca-Voda pentru obtinerea reinnoirii domniei si a hatmaniei Ucrainei, ce i se promisese.
Atentia cade si pe nefericitul print Alecu Ruset, care – mistuit de dorul Catrinei – pune la cale planuri nebunesti de rapire a domnitei, inchisa temporar la o manastire din Stambul. Cum era si firesc, planul esueaza si tanarul print este pe punctul de a-si pierde viata. Nici sfaturile intelepte ale abatelui de Marenne, nici insistenta prietenului sau, Valcu Barladeanu, de a evita primejdia, nu-l pot frana din avantul sau romantic. Alecu Ruset, nebun de dragoste, vazand ca nu o poate rapi pe domnita, pune la cale capturarea logodnicului ei, beizadeaua Stefan. Dar planul esueaza si Alecu Ruset este prins si adus in fata domnitorului care-l ucide cu buzduganul, strecurand groaza in sufletele celor din jur. In final, in ciuda saraciei in care se afla tara, Duca-Voda, folosind ultimii bani din vistieria domneasca, organizeaza o nunta costisitoare pentru domnita Catrina.
In familie, Duca-Voda trece drept un om puternic si cumpatat, formand cu Domnita Anastasia o pereche model. Pe Anastasia o respecta pentru harnicia ei si priceperea in administrarea mosiilor si tinerea socotelilor acestora. Mosiile si dregatoriile ii aduc lui Voda bani multi pe care el ii economiseste cu grija pentru noua incuviintare, de catre Poarta, a domniei sale viitoare. Este credincios, ridica manastiri si biserici, inzestreaza alte lacasuri de cult si plateste preotii cu bani buni.
Dispretuieste risipa si desfraul, e “auster si nevicios” si tocmai de aceea inspira frica. Inconjurat de oameni credinciosi, dar si de dusmani, Duca-Voda este banuitor si fara incredere in oameni. Viata nesigura din acele timpuri si cele doua domnii agitate l-au facut suspicios si extrem de prevazator. Ca si Lapusneanu, Duca-Voda pedepseste fara mila pe boierii banuiti de tradare. Este, insa, mai putin sadic, dar tot atat de viclean.
Ai vreo nelămurire?