Intr-adevar, incepand chiar din timpul lui David (dar mai ales in timpul domniei lui Solomon) se constituisera proprietati funciare intinse, pe care se lucra in conditii foarte grele.

Aparatul justitiei devenise tot mai dur si mai corupt; egoismul si arbitrarul, setea de acaparare si avaritia bogatilor sporeau continuu, in timp ce religia oficiala pretindea tot mai insistent sa se respecte formele exterioare, ceremoniile fastuoase, neglijand in schimb, din ce in ce mai mult, morala practica si viata spirituala simpla, sincera, autentica. Profetii erau reprezentantii cauzei celor oprimati; pledau cauza saracului si a nedreptatitului impotriva opresorului sau. Dar ei nu urmareau o schimbare de fond a raporturilor sociale, ci pretindeau doar respectarea moralei, a drep tului, a justitiei sociale; respectarea drepturilor si demnitatii umane a saracului, a vaduvei, a orfanului.

Pledand pentru dreptate, profetii reeditau morala severa a nomadului, exprimau nostalgia relatiilor de viata de odinioara. Cautau sa reintroneze etica de viata practica si conceptiile tribale care consi derau monarhia ca o nefasta institutie de import, straina adevaratului spirit ebraic, cel al stramosilor. Nu predicau o doctrina noua, ci o reintoarcere la cea veche. Amos, de pilda (dar si alti profeti), nu atribuia aproape nici o valoare practicilor cultului, afirmand in schimb ca divinitatea ii cere omului doar o conduita morala perfecta.

Pe de alta parte, formuland in discursurile lor o viziune generala asupra istoriei a istoriei universale si, in particular, a istoriei evreilor profetii au interpretat faptele epocii, din Israel si din intreaga lume a Orientului Apropiat, ca integrandu-se intr-un plan general si sistematic al divinitatii supreme. (O conceptie noua, cu totul necunoscuta la alte popoare ale antichi tatii). Yahwe insusi a ales regatul lui Israel ca centru al istoriei lumii, deci al desfasurarii ghidului, judecatii si hotaririi sale divine.

Bineinteles ca nu acest “iudeocentrism” teologic si istoric care insa a actionat puternic asupra maselor si a exercitat o influenta de lunga durata in istoria poporului evreu este ceea ce confera o anumita grandoare institutiei profetismului; ci patetica sa pledoarie pentru justitie si moralitate, cu nota sa implicita de umanitate.

     

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?