Din ceata legendara ce invaluie Roma regala se detaseaza, printr-un contur ceva mai bine desenat, Servius Tullius, al saselea si penultimul rege al Romei. Fiu al unei sclave (?), ajunse sa domneasca, intre 78-535 i.e.n., prin alianta cu familia regala: devine ginerele lui Lucius Tarquinius Priscus (cel Batran), predecesorul sau si, totodata, intemeietorul dinastiei etrusce. Este interesant ca, cu toate ca dinastia lor era de origina etrusca (ultimii trei regi ai Romei: cei doi, amintiti, precum si Lucius Tarquinius Superbus – 534 – 509 i.e.n.), unii dintre regii Romei au purtat razboaie cu etruscii. Cu atat mai interesant, cu cat intemeierea Romei s-a facut sub autoritate etrusca, dupa model etrusc (prin contopirea mai multor asezari rurale intr-un oras-stat), incluzand si mici asezari neindoielnic etrusce, ce datau din secolul al VII-lea i.e.n., capatand nume etrusc (de la denumirea gintei etrusce Rumla) si, mai ales, datorita progreselor economice, in speta agrare si mestesugaresti, determinate de etrusci.
Astfel de razboaie sunt expresia luptei care a opus, timp de o jumatate de mileniu, neamurile numeroase si diverse ce au compus amplul mozaic al populatiei italice antice. Servius Tullius a purtat si el razboaie lungi cu etruscii, pe atunci cea mai puternica forta politico-militara a Peninsulei italice; a obtinut, in mod sigur, si victorii rasunatoare, cel putin trei, din moment ce concetatenii sai i-au organizat trei primiri triumfale in Roma.
Dar importanta domniei lui Servius Tullius in statul, inca incepator, al Romei ne-o dau reformele aplicate de el, simtite,in epoca si dupa aceea, ca o veritabila constitutie (servianara).In esenta, reformele serviene au anulat (partial, desigur privilegiile legate de nastere, influentele gentilice si au impus averea ca principal criteriu de ordonare a ierarhiei sociale. Populatia cetatii fu redistribuita in sase clase, care infiintau, inzestrau si dadeau componentii unui anumit numar de subunitati militare de baza, numite centurii deoarece erau formate din cate o suta de luptatori. Esenta censitara a reformai lor lui Servius Tullius se vede cel mai bine in structura primei clase, unde, alaturi de cei mai bogati patricieni erau inclusi si cavalerii, indiferent daca erau patricieni sau plebei. Initial, cavaleri erau cei mai bogati cetateni, capabili a se echipa costisitor (armament greu si cal). Treptat, cavalerii au devenit, politiceste, o patura inferioara celei a patricienilor, cu toate ca era formata din oameni excesiv de bogati, media averii lor intrecand-o pe cea a patricienilor, Aceasta distantare de avers a fost accentuata prin efectul legii Claudia (218 i.e,n.), care interzicea patricienilor activitatea in comert, mestesuguri, circulatia baneasca, finantarea navigatiei comerciale, in administratia provinciala etc. Cavalerii, datorita banilor, reusira treptat sa se introduca si in inaltele functii politice.
Astfel cetatenii inclusi in prima clasa, a caror avere minima trebuii sa fie de 100 000 asi (as: una din primele unitati monetara romane, initial bucata de arama, apoi chiar moneda, inclusii din bronz; greutatea ei a variat intre 14 si 55 grame), formau 98 de centurii cu armament greu (18 centurii de calareti si 80 de centurii de hopliti). Ceilalti cetateni erau distribuiti in: clasa a II-a, avere minimal – 75 000 asi, forma 22 centurii; clasa a IlI-a, 50 000 asi, 201 centurii; clasa a IV-a, 25 000 asi, 22 centurii; clasa a V-a, 11 000 asi, 30 centurii; clasa a Vl-a, oameni fara avere, numiti proletarii”, 1 centurie. Servius Tullius a efectuati si o impartire teritoriala a populatiei romane: in locul celor trei triburi, constituite pe criterii (oarecum) etnice: Ramnes (latinii), Tities (sabinii) si Luceres (persoane cuprinse in cetate dupa unirea dintre latini si sabini), au fost constituite patru triburi urbane dupa locul geografic ocupat in cetate: Palatina, Equilina, Suburbana, Collina. Teritoriul agricoli al Romei a constituit, pe acelasi criteriu, 17 triburi.
Reforma censitara a lui Servius Tullius a avut implicatii adanci la progresul statului roman. Ele au fost de ordin militar si politic-social. In domeniul militar, precizarea, in functie de avere, deci de posibilitati, a obligatiilor populatiei a dus la intarirea considerabila a armatei care se ridica la aproape 20 000 ostasi incorporabili la nevoie. (in timp de pace, perioade de timp scurte si rare dealtfel, cetatenii nu erau sub arme, ci isi desfasurau activitatea obisnuita.) Structura acesteia era si ea imbunatatita, fiind dominante (mai mult de jumatate) subunitatile dotate cu armament greu, deci dau maxima eficienta pe campul de lupta. Implicatiile politice si sociale ale reformelor lui Servius Tullius au fost mai profunde.
Ai vreo nelămurire?