In dimineata zilei de 16 iulie 1676 i se citeste inculpatei hotarirea prin care este declarata vinovata de a-si fi omorit, tatal si pe cei doi frati si de a fi incercat sa-si omoare o sora. Marchiza eate condamnata : “sa-si recunoasca greseala in fata portii principale bisericii din Paris, unde va fi adusa intr-o caruta, desculta, cu funia in jurul gatului, tinand in maini o torta in greutate de 1 kg si acolo, in genunchi, sa recunoasca ca din rautate si razbunare, pentru a le mosteni averea, si-a otravit tatal, pe cei doi frati si a atentat la viata defunctei sale surori, lucru de cure se caieste si pentru care care Iertarea lui dumnezeu, regelui si justitiei ; dupa aceasta sa fie dusa in aceeasi caruta in Place de Greve, pentru a i se taia capul pe un esafod care va fi instalat in acest scop in piata amintita : corpul sau sa fie ars, iar cenusa aruncata in vant, aceasta dupa ce, in prealabil, i se va aplica chestiunea ordinara si extraordinara (tortura), pentru a li aflata si de complici'”.
Marchiza declara ca ceea ce a ranit-o mai mult si intr-o asemenea masura incit nu a mai pulul urmari lectura sentintei si cerand sa fie repetata a fost acea parte din hotarare care cuprindea conditiile umilitoare in care urma sa fie dusa la locul de executie.
Inainte de a i se aplica prima tortura, ea tace o marturisire completa a crimelor sale. aratand ca otravurile de care s-a folosit erau arsenul, vitriolul si veninul de broasca raioasa si ca, in afara de Sainte-Croix. nu a avut nici un alt complice.
Dar inainte de a face marturisirea, marchiza tine sa declare ca nu teama de tortura sau dorinta de a o evita o determina sa se poarte astfel, ci convingerea pe care i-au sadit-o discutiile cu abatele Pirot.
Cea de-a doua tortura la care a fost supusa era cea mai groaznica din cite aplica Parlamentul din Paris. Era tortura apei care, introdusa cu forta, brusc si in cantitati mari in stomac, provoca dureri insuportabile.
Singelc rece, precum si imensul ei orgoliu n-au parasit-o nici in fata mortii. I-a uluit intr-o asemenea masura pe cei care au asistat la executie, incit unii dintre ei au socotit-o victima si au pretins chiar ca au vazut o aureola in jurul capului retezat.
“Nu i-a scapat nici un cuvint de repros impotriva nimanui si nici un geamat, scrie abatele Pirot, si n-a manifestat nici o temere josnica… si nici un moment, nici privelistea pietei, nici apropierea de esafod, nici vederea inspaimantatoarelor instrumente folosite pentru moartea ei, nu i-a provocat nici macar umbra unei spaime. insusi calau! a fost impresionat de taria acestei stranii condamnate”.
Tortura terminata, Guillaume, calaul Parisului, a retezat dintr-o singura lovitura de secure capul marchizei de Brinvilliers. Acesta a fost sfirsitul celei care, dupa parerea doamnei de Sevigne, Medeea insasi ar fi parut o nevinovata !
Corpul a fost apoi ars pe rug si cenusa raspandita in cele patru vanturi, insa multi oameni s-au straduit sa adune oasele calcinate…
Copiii marchizului de Brinvilliers si-au luat apoi numele de d'Offemont.
Ai vreo nelămurire?