Vaduva din 1340i.e.n., Nefertiti incerca sa mentina, la Akhetathon, Tell-el Amarna de astazi, cultul zeului Athon. Dupa moartea sotului ei, faraonul Amenhotep al IV-lea,asociatul acestuia la domnie, totodata ginere al faraonului, Smenkhkara, renunta la noua credinta, pentru a imbratisa pe cea veche, in zeul theban Amon-Ra (dealtfel, si acesta moare, tot atat de subit si misterios ca si regalul sau socru), incat Nefertiti nu se poate bizui, in lupta sa contra puternicilor preoti din Theba, decat pe puterile, nu prea mari, pe care i le oferea regenta.
Caci faraon, in 1333 i.e.n. (alte cronologii: 1352), a fost numit, de catre oracolul theban, un copil de 10 ani, Tutankhamon, casatorit cu Ankhotemnon; era ginere al faraonului decedat. Tutankhamon, datorita unei sanse rare (aceea ca hypogeul sau din Valea Regilor nu a fost jefuit), a devenit celebru la 3247 de ani dupa ce a murit.
La 4 noiembrie 1922, Howard Carter si lord Carnavon au descoperit, in zona de iesire din Biban el-Moluk (Valea Regilor), micul complex funerar faraonic intact, cu ambele usi (de intrare in coridor si in antecamera) sigilate; pe sigiliul usii era imprimat numele: Nebkheperourc-Tutankhamon. in camera mortuara un sarcofag de piatra, neatins, cuprindea un sarcofag de lemn de esenta moale, in acesta – un altul din acelasi material si, in fine, in mijlocul acestuia din urma, sarcofagul mumiei, turnat din aur curat (110,4 kilograme), in care se afla intacta mumia; masca faraonului, in greutate de sapte kilograme, era confectionata din aur si incrustata cu pietre pretioase.
S-au descoperit 143 de obiecte personale ale lui Tutankhamon. in dreapta camerei funerare, sala tezaurului faraonului era de asemenea intacta. Ea cuprindea 1703 obiecte, multe din aur cu incrustatii din pietre pretioase. sansa amintita a facut din cel mai neinsemnat component al dinastiei a XVIII-a cel mai cunoscut faraon al Egiptului.
Nefertiti, regenta, deci, a ginerelui ei, Tutankhamon, crescut in religia lui Athon (initial purta si un alt nume, Tutankhathon, ce continea o reverenta pentru acest zeu), a facut greseala ca a cautat un sprijin mai tare in generalul Ai, bunicul Ankhotemnonei, comandantul carelor de lupta. Acesta, ros de ambitia de a urca pe tronul faraonic, sprijinit de clerul theban, reuseste sa obtina de la Tutankhamon, in 1336 i.e.n., un edict de impacare cu Amon si mutarea capitalei la Theba. Din acest moment, Nefertiti ramane izolata la Akhetathon, iar Tutankhamon o simpla piesa de manevra in mainiie lui Ai si ale clerului theban. Egiptenii, prea ocupati la interior de desfiintarea credintei in Athon, de restabIIIrea cultului lui Amon, de realizarea propriilor ambitii, au neglijat grav periculoasa presiune hitita in Asia Anterioara si, in ciuda unei expeditii impotriva acestora, cu conducerea careia a fost insarcinat principalul sef militar theban, generalul Horemheb, Egiptul isi pierde si slaba influenta pe care o mai avea in aceasta parte a lumii. Moartea lui Tutankhamon, in varsta de numai 18 ani, in 1325 i.e.n. (alte cronologii: 1343), ucis cu o puternica lovitura la cap (probata prin roentgenofotografia craniului mumiei), accelereaza ruina dinastiei a XVIII-a.
Vaduva lui Tutankhamon, regina Ankhotemnon, a fost, se pare, singura inteleapta din acea curte thebana, invrajbita de ambitii antagonice si centrifuge. inteleglnd ca Egiptul nu are capacitatea sa infrlnga covarsitoarea putere hitita, face un pas extrem de curajos incercand sa se casatoreasca cu fiul regelui hitit Suppiluliuma, dar incercarea de concIIIere da gres prin asasinarea, de catre preotii thebani, a printului hitit, Ankhotemnon este silita sa se casatoreasca cu bunicul ei, Ai, in varsta de 60 de ani, care nu a fost, se pare, strain de asasinarea lui Tutankhamon si a printului hitit. Acest ultim asasinat a provocat mania lui Suppiluliuma, care a pornit asupra Egiptului cu toata puterea hitita, a zdrobit rezistenta armatelor lui Ai si numai o grava epidemie, transmisa de la prizonierii egipteni la ostasii hititi, ii impiedica pe acestia sa sfarame Theba.
Nesabuita carmuire a lui Ai (1325-1320 i.e.n.) a permis generalului Horemheb, militar si politician capabil, sa devina favorit al marii preotimi thebane, astfel ca, la moartea lui Ai, oracolul il numeste faraon. Domnia sa (1320-1308 i.e.n., dupa alte cronologii: 1339-1327), caracterizata ca dictatura militara “pasnica”, a insemnat completa inlaturare a cultului lui Athon, pe de o parte, iar, pe de alta, o reorganizare progresista a regatului. Horemheb incheie printr-o uzurpare glorioasa dinastie a XVIII-a.
Aceasta uzurpare a deschis si altora apetitul, mai ales ca dinastia a XVIII-a nu mai avea reprezentanti de seama. Un general capabil, Ramses, remarcat in campaniile din vremea lui Horemheb, la moartea acestuia ii urmeaza exemplul si obtine investitura faraonica, devenind Ramses I. A domnit numai doi ani, suficient, insa, pentru a se desprinde de sub tutela preotilor din Theba; chiar isi muta capitala la Tanis, in nord-estul Deltei Nilului. Fiul sau, Seti I (1306-1291 i.e.n.) consolideaza independenta faraonului fala de clerul lui Amon, iar pe plan militar obtine succese numeroase impotriva hIIItilor si aliatilor acestora: reduce rezistenta canaaneenilor, sustinuti de un lant de 23 de fortarete desfasurat din Gaza pana in Palestina, zdrobeste coalitia inspirata de hititi in Siria, infrange de trei ori, la nord de Kadesh, trupele hitite si, in 1302 i.e.n., obtine pacea.
Ai vreo nelămurire?