In anul 1840, arsenul avea sa faca, de asta data pe continent si la Paris, obiectul unui proces rasunator, asociind de aceasta data la numele lui Marsh si pe cel al lui Orfila.
In acea vreme, o tanara frantuzoaica in varsta de numai 14 ani, pe nume Marie Lafarge, a iesit din anonimat, facand din ea subiectul presei de senzatie din marile capitale : Paris, Roma, Berlin, Viena, Petersburg si New York. Era o celebritate platita cu viata unui om : Marie Lafarge era acuzata ca isi ucisese sotul prin otravire.
La prima vedere pare dificil de explicat pentru ce acest caz criminal – care a dus la disparitia unui ura cu totul anonim ca Charles Lafarge ce traia modest intr-un mic orasel din Franta, Le Glandier – a produs atata valva. Poate din cauza personalitatii Mariei Lafarge, descrisa ca o femeie misterioasa, care se bucura de un farmec irezistibil, sau datorita fascinatiei morbide pe care o aveau otravitoarele, asa dupa cum vom vedea ca s-a intamptat in evul mediu ; sau pentru ca, de asta data, cazul Mariei Lafarge avea sa conduca, dupa cum au inclinat cei mai multi sa conchida, la punerea intr-o lumina noua, in fata marelui public, a tinerei stiinte – toxicologia.
Cazul Lafarge, datorita piesei, a facut cunoscut -milioanelor de cititori – prin descrierea fazelor care s-au succedat la elucidarea sa – existenta unei profesii cu totul neobisnuite, cum ar fi medici legisti si chimisti toxicologi.
Asa cum arata Jurgen Thorwald in cartea sa cu titlul ,,Marea aventura a criminologiei” din care am extras o scrie de pasaje : “Aceasta noua stiinta, iesita din intuneric gratie progresului realizat de chimie, parea tot atat de misterioasa in ochii contemporanilor ca si consecintele activitatii sale, presarate cu numeroase cadavre. Nu este exclus ca acest interes, tinand seama de starea de spirit din acele vremuri, sa fi provocat interesul pe care il exercitau otravitorii, conferind acestei stiinte aspectul macabru care atragea multimea ca un magnet”.
Ai vreo nelămurire?