In timpul razboiului, “Intelligence Service” s-a remarcat prin felul cum a organizat reteaua de contrainformatii in Franta, in seotorul trupelor engleze. Frontul britanic a fost impartit in patru zone perpendiculare pe front, fiecare avand trei subzone paralele cu frontul. O zona cuprindea 20 de sectoare, iar un sector, 8-10 comune, in fiecare comuna existau agenti secreti contrainformatori englezi, care aveau in serviciul lor indicatori civili, alesi dintre cei ce cunosteau bine populatia locala.
Acestia erau de obicei preotul, primarul si invatatorul, care isi serveau astfel patria;
Subzonele din imediata apropiere a frontului erau dotate cu cele mai multe mijloace contrainformative.
Englezii au inteles foarte bine ca nu are nici o importanta un serviciu de spionaj din timp de pace, oricat ar fi de bine organizat, daca el nu reuseste sa se mentina si in timp de razboi, cand procurarea si transmiterea informatiilor se fac cu greutate : o astfel de organizatie nu se poate improviza. De aceea, ei au lasat nestingheriti pe agentii germani, care misunau in Anglia, si nu i-au arestat decat in ziua mobilizarii.
in adevar, inca cu cativa ani inainte, englezii identificasera 22 de agenti principali de spionaj germani si circa 200 de agenti de mai mica importanta. Descoperirea acestora s-a facut astfel: cu ocazia unei vizite a imparatului Wilhelm II, un ofiter superior german s-a sustras de la obligatiile oficiale ce le avea, ducandu-se in mai multe randuri la un salon de coafura dintr-un cartier indepartat al Londrei, lucru ce a trezit banuieli. Proprietarul acelui salon era un neamt care servea drept “cutie de scrisori”. Toata corespondenta sa a fost examinata cu atentie, astfel ca pana la declansarea razboiului englezii au cunoscut intreaga retea de spionaj inamica.
Un singur agent principal a reusit sa fuga din Anglia, toti ceilalti au fost arestati in cel mai desavarsit secret si internati, pentru ca germanii sa nu afle adevarul decat tarziu.
Cu toate incercarile facute, germanilor le-a fost imposibil sa isi mai reconstituie serviciul de spionaj in Anglia pana la incetarea ostilitatilor. in schimb, spionajul englez s-a mentinut in Germania pe tot timpul campaniei. Astfel, au avut inca din timp de pace in serviciul lor un ofiter de rezerva german, care in razboi a obtinui gradul de capitan,. Deoarece acesta cunostea bine limba engleza, a fost repartizat in biroul de informatii al unei armate. De aici, a reusit sa trimita serviciului de informatii englez stiri din cele mai importante si sigure.
Contra lui “British Intelligence Service'- nu se putea lupta – (sultanul Mehmet al Vl-lea a fost detronat, se zice, numai pentru ca la o festivitate s-ar fi adresat ofiterilor francezi astfel : “Ah ! Domnilor, scapati-ma de armeni si de englezi”).
Ai vreo nelămurire?