Articles Tagged: antichitate

La Maleventum, in 275 i.e.n., cele doua tabere aflate fata-n fata aveau de aparat: unii, ostasii lui Pyrrhos, sansa, ultima, a dominatiei cel putin in sudul italian, ceilalti, romanii lui Dentatus, sansa, una dintre ele, de a-si rotunji la intreaga Italie teritoriul stapanit. Din punct de vedere militar se infruntau doua tactici, una indelung verificata, […]

Fiu al lui Miltiade cel Tanar, Cimon se afirma ca om politic si militar exceptional inzestrat. Distins in al doilea razboi medic, la Salamina, comanda trupele ateniene in luptele ulterioare cu persii in Tracia, la gura Strimonului (punct strategic pentru intregul tarm tracic, unde fu intemeiata, mai tarziu, cetatea Amphipolis, baza rutelor pontice ale navelor […]

Prin denumirea de “popoarele marii”, vechii egipteni au notat valurile invaziei unor triburi care veneau dinspre mare si al carei punct de plecare a fost valea Dunarii Mijlocii si de Jos. O prima invazie importanta s-a produs spre sfirsitul dinastiei a XIX-a in vremea lui Mernemptah I, fiu al lui Ramses al II-lea; acest prim […]

Triburile semite (paleosemitii) au inceput sa penetreze initial in nordul, apoi in centrul Mesopotamiei, venind dinsprea Peninsula Arabiei si sesul sirian, pe la mijlocul mileniului al III-lea i.e.n. Puterea semita s-a afirmat la inceput in jurul Akkadului, oras intemeiat de semiti si a carui localizarea, la nord de Kish, intre Tigru si Eufrat, nu este […]

Ammotiiti – popor semit (dupa Biblie: urmasi ai lui Ammon, fiul lui Lot), care popula tinutul dintre Yabok si Marea Rosie, in jurul Ammanului de astazi; opunindu-se stapinirii evreilor, au fost invinsi de Iofta, Saul, David, dar definitiv numai de Iuda Makkabaios. Moabiti – popor semit pe care reintoarcerea evreilor l-a (tasit in sud-estul Palestinei […]

Ultimul Scipio celebru (185-129 i.e.n.) nu este, de fapt, urmas de sange al ramurii Scipionilor. Fiu al lui Lucius Paulus Aemilius, fost adoptat de Publius Scipio Aemilianus, fiul lui Publius Corneli Scipio Africanus, deci nepot prin adoptiune al acestuia. Distingandu-se in al treilea razboi punic (149 – 146 i.e.n.), in cadrul caruia comanda asediul Cartaginei, […]

In 262 i.e.n., dupa ce trupe de uscat cuceresc cetatea siciliana Acragas (Agrigentum), flota romana (140 de pentere inzestrate cu punti de abordaj), comandata de Caius Duilius, infrange categoric o flota cartagineza de 130 do nave (din care captureaza sau scufunda 50) in batalia de la Mylae, de langa insulele Lipari; puntile de abordaj au […]

Mardukapaliddin sau Merodach-Baladana, dupa evrei, a fost carmuitorul regiunii chaldeene Bit-Iakin, din vechiul teritoriul al Babilonului. in 721 i.e.n., el si-a extins stapanirea asupra tuturor chaldcenilor si a fost proclamat rege al Babilonului. Aliat cu Elamul, dusman perpetuu al Asiriei, Mardukapaliddin este inspiratorul catorva coalitii antiasiriene. Cele mai importante confruntari deschise cu Asiria, in vremea […]

Frecventele schimbari de imparati, precum si intensificarea atacurilor “barbarilor” i-au impus lui Diocletianus sa caute o noua forma de conducere, care sa asigure unitatea Imperiului si autoritatea imparatilor. Astfel, el a ridicat la patru numarul conducatorilor Imperiulu doi augusti si doi caesari — guvernare cunoscuta sub numele do tetrarhie. in cadrul primei tetrarhii Diocletianus, cu […]

Erau neamuri indoeuropene (arieni indo-iraniei) care, la sfirsitul mileniului al II-lea, si-au parasit primul cantonament cunoscut (Rusia meridionala) si au penetrat in sud-vestul Caspicii (mezii) si in nordul Golfului Persic (persii), numit si Phars sau Persida, deci in sud-estul Mediei, aproximativ in estul vechiului Elam (Susiana, dupa numele Susei, capitala elamita). Isi spuneau “aria”, iar […]