Melodios, fara abuz de figuri de stil, in vers amplu, construind o fina anecdota in care emotia se comunica prin notatii exterioare, primul sonet e imaginea unui cadru intim, in care cuplul traieste armonia la modul sublim. Cel de-al doilea sonet, in care amintirea duce indarat imaginea cuplului fericit, se incarca de melancolie, devine declarativ […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Scrisoarea III scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
Partea a doua a poemului e expresia directa a atitudinii poetului, revoltat de ticalosirea natiei sale. Politicienii zilei, tineretul scolit la Paris devin tinta atacurilor, a invectivei poetului. Pierderea sentimentului patriei inseamna instaurarea formelor goale, a jocului de masti. Sentimentul pierdut al patriotismului e acum doar mimat, forma de profanare a unei valori sacre. Limbajul […]
Comentariul poeziei Sara pe deal scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Scrisa in 1871, poezia a avut o a doua versiune, cuprinsa in poemul Eca (varianta ultima a Ondinei). La 1 iulie 1885 a fost publicata independent in “Convorbiri literare”. Trebuia sa fie inclusa in volumul Lumina de luna. Dispunerea pe trei planuri a elementelor spatiului, coincidenta sensurilor spatialitatii si temporalitatii s.c.l. demonstreaza elaborarea atenta, riguroasa, […]
Comentariul poeziei Sara pe deal scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
De ce a asociat Eminescu acest peisaj eroticii? De ce aparenta familiaritate ramane insuficienta? De ce stilizarea e modelul cel mai “fertil” in realizarea consonantei cadru – sentiment? Toate intrebarile anterioare ar avea ca raspuns o abstractiune, starea de potentialitate: in plan erotic intalnirea ramane virtuala; ea e sentimentul care apropie contrariile, care prefigureaza armonia […]
Comentariul poeziei La steaua scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poezie de maturitate, publicata la 1 decembrie 1886 in “Convorbiri literare”, meditatia cea mai cunoscuta din lirica eminesciana e un text de o simplitate a discursului exemplara. Ea cunoaste noua manuscrise si alte cinci texte colaterale. Versiunea B a Luceafarului, cu care se suprapune nu numai ca metrica, se afla in acelasi caiet cu ultima […]
Comentariul poeziei La steaua scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Motivul pe care se sprijina initial ideea aceasta se constituie intr-un punct de plecare de o sugestivitate exemplara: imaginea stelei rasarind nu se retine ca atare, ci ca metafora a calatoriei luminii:, aa steaua care-a rasarit I E-o cale-atat de lunga, I Ca mii de ani i-au trebuit I Luminii sa ne-ajunga”. O cale de […]
Comentariul poeziei Atat de frageda scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Idila ce fixeaza in portret o gratioasa imagine a iubitei, Atat de frageda este, totodata, si o elegie delicata. Poezia a fost publicata la 1 septembrie 1879 in “Convorbiri literare”. Text indelung elaborat, acesta contine motive dezvoltate in cincisprezece variante si versiuni anterioare. Poem de tinerete inscris in asa-numita erotica mistica, aceasta romanta aprofundeaza trasaturile […]
Comentariul poeziei Atat de frageda scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Imaginea de “icoana a pururi verginei Marii”, incoronata ca o princiara Venera, se misca intr-o lume totusi reala: “Unde te duci? Cand o sa vii?”, intreaba trist cel parasit. Proiectia mitica inalta si aici sensul idilei care ar fi fost, altfel, o suava dedicatie tanguioasa. Ipostaza celui “atarnat” de faptura cu ochii plini de lacrimi […]
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poemul, publicat in “Convorbiri literare” la 1 septembrie 1879, alaturi de alte texte cu care face nota discordanta (De cate ori iubito… si Atat de frageda), era parte din Gemenii. Calinescu i-a dat prea putina atentie, so-cotindu-l declamatoriu si, credem, factice. E vorba, insa, despre cel mai amar dureros dintre poemele eminesciene pe tema mortii. […]
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Poezia a fost pusa in relatie cu Mai am un singur dor, pe care o devanseaza mult ca atitudine asumata in fata mortii. Mai am un singur dor se mentine in spatiul elegiacului prin tema sa. Ideea e acolo eroica: eul a gasit in moarte nu pragul ultim, nici taramul spaimos al intunericului, ci un […]