Poemul, publicat in “Convorbiri literare” la 1 septembrie 1879, alaturi de alte texte cu care face nota discordanta (De cate ori iubito… si Atat de frageda), era parte din Gemenii. Calinescu i-a dat prea putina atentie, so-cotindu-l declamatoriu si, credem, factice. E vorba, insa, despre cel mai amar dureros dintre poemele eminesciene pe tema mortii. […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Poezia a fost pusa in relatie cu Mai am un singur dor, pe care o devanseaza mult ca atitudine asumata in fata mortii. Mai am un singur dor se mentine in spatiul elegiacului prin tema sa. Ideea e acolo eroica: eul a gasit in moarte nu pragul ultim, nici taramul spaimos al intunericului, ci un […]
Comentariul poeziei Revedere scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poezia eminesciana de inspiratie folclorica se constituie ca materie populara distilata, ca folclor savant, creand viziuni filosofice, cosmice, mitice. Lirice, textele au ca fundament tocmai ideea centrala a poeziei populare -consubstantialitatea om – natura. Indeobste, texte ca La mijloc de codru, Ce te legeni…, Revedere au in centru un motiv al meditatiei. Pretextul folcloric poate […]
Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Publicata la 15 august 1870 in “Convorbiri literare”, Epigonii e unul dintre poemele programatice eminesciene. Titlul are rezonante germane. Romanul Die Epigonen de Karl Immermann introduce sensul de “urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri”. Dintre sursele istorico-literare, cunoscuta e epigrama lui Schiller – Ieremiade. I se adauga Lepturariul lui Aron Pumnul (“antologie”, vol. I-IV, Viena, […]
Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Prin elogiul direct al predecesorilor, “varstele” simbolice ale poeziei se dispun pe linia ratarii intelegerii atotcuprinzatoare a universului, pierderii sacralitatii, “naivitatii”, puritatii, potentelor magice ale cuvantului, visului creator. Sir de nume, caracterizari memorabile. Uneori nepotrivite, uneori neintemeiate (Cichindeal nu poate fi “gura de aur”, caci e autor de fabule; profesia lui e cinismul; Mumulean si […]
Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
Partea a doua a poemului are ca “mobil” polemica. Satira vizeaza tocmai epigonismul si pe reprezentantii lui, in care il recunoastem pe omul “modern”, cu o atitudine radical opusa vizionarismului antecesorilor increzatori in gandirea critica. Omul modern e purtator de masca – “mimare profanatoare a unor sentimente si atitudini (…) sau a unui limbaj” (Ioana […]
Comentariul poeziei Cugetarile sarmanului Dionis scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Inclusa in nuvela fantastica Sarmanul Dionis, poezia e creatoare de atmosfera. Elementul descriptiv-evocator se imbina cu meditatia, realizata ca monolog ironic, cu subtile elemente de umor. Pus pe seama personajului titular al nuvelei, boem insingurat si sarac, monologul desfasoara pe cateva planuri imagini ale spatiului interior al odaii, ale conditiei sociale a eroului, dorintele si […]
Comentariul poeziei Cugetarile sarmanului Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Ipotezele merg mai departe, reducere la absurd a unei situatii in alt context ideale:”Filosof de-as fi — simtirea-mi ar fi vecinie la aman! I In prelegeri populare idealele le apar I Si junimei generoase, domnisoarelor ce scapar, I La arat ca lumea vis e-un vis sarbad – de motan”. In acest univers fictiv, copie a […]
Comentariul poeziei Floare albastra scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Fiinta “de o suava impudoare” (G. Calinescu), femeia e, frumoasa”, “nebuna”, “dulce”, o reprezentare a feminitatii si “vitalitatii instinctuale”, a “naturii vii” in contrast cu “apatia intelectuala” a barbatului, cu “macrocosmosul inert” la care viseaza el. Chemarea, implicit iubirea, sunt o solutie, sunt alternativa iubirii la durerea lui de a fi. Intregii serii de antinomii, […]
Comentariul poeziei In Gradina Ghetsemani scrisa de Vasile Voiculescu- a patra parte
Lupta cu sine, cu ispita din interior, este exprimata prin pendularea intre bine sj rau, intre aparenta si esenta intre sacru si profan. O pendulare intre ceea ce este omenesc si apartine trupului (prins de patimi, strans de frica tulburat de grija incurcat in desartaciuni) si ceea ce este divin si apartine spiritului (viata vesnica), […]