Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte

Ironia romantica se naste din contradictia dintre absolut si relativ, din constiinta relativitatii tuturor lucrurilor si presupune o detasare atat fata de obiect cat si fata de subiectul contemplator. Ironistul romantic rade de toti si de toate, chiar si de propria-i persoana pe care o considera neinsemnata in raport cu absolutul. Este o ironie care […]

Read More

Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte

Ironia romantica se naste din distantare si relativism si creste in intensitate cand poetul semnaleaza diversitatea preocuparilor omenesti, de la cele mai banale si superficiale si pana la cele mai profunde si mai grave: “Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par, / Altul cauta in lume si in vreme adevar”. Totul culmineaza cu portretul […]

Read More

Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte

In toate mitologiile, lumea a fost creata din haosul primordial. Haosul este inform, dar a fost imaginat, de cele mai multe ori, ca o intindere nesfarsita de ape. Si Eminescu inclina sa-1 vada astfel, printr-o insiruire de interogatii: “Fu prapastie? genune? Fu noian intins de apa?”. Daca in mitologia ebraica, lumea a fost evocata prin […]

Read More

Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu – a cincea parte

Cugetarea 'batranului dascal” se incheie cu imaginea Apocalipsei, vazuta ca o perturbatie cosmica “Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros/ Cum se inchide ca o rana printre norii intunecosi,/ Cum planetii te ingheata si s-azvarl rebeli in spat/ El, din franele luminii si soarelui scapati”. Numai Dimitrie Cantemir, in “Jelania Inorogului”, […]

Read More

Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu- a sasea parte

Conceptia despre geniu a lui Eminescu este influentata de filosofia schopenhaueriana: Pentru Eminescu, ca si pentru Schopenhauer, geniul este neferici si neinteles de contemporani. Neintelegerea din timpul vietii se continua si in posteritate: “Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac/ Peste tomuri bracuite asezat si el, un brac/ Aticismul limbii tale o […]

Read More

Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- prima parte

Capodopera liricii eminesciene si culmea cea mai inalta a poeziei romanesti, poemul Luceafarul a aparut in Almanahul Societatii academice social-literare “Romania juna” din Viena, in aprilie 1883. Punctul de plecare al capodoperei eminesciene se afla in basmul popular. Fata in gradina de aur, cules de calatorul german Richard Kunisch – impreuna cu un alt basm: […]

Read More

Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte

Mult mai mult i-a spus lui Eminescu primul basm: Fata in gradina de aur, in tesatura caruia a intrezarit o posibila alegorie despre conditia omului de geniu. Continutul basmului se reduce, in esenta la urmatoarea fabulatie: “”O prea frumoasa fata de imparat, spre a fi ferita de privirile muritorilor, este inclusa de tatal sau, intr-un […]

Read More

Comentariul poeziei Peste varfuri scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte

Epitete sunt si adverbele de mod si loc: “codru-si bate frunza lin”; “mai departe, mai departe”; “mai incet, tot mai incet”. Ultima determinare, exprimata prin adverbul vreodata, cu care se incheie poezia (“Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?”) – asociata cu ritmul verbului, confera starii de beatitudine dureroasa o dimensiune noua, rezultata din transferul […]

Read More

Comentariul poeziei Mistretul cu colti de argint scrisa de Stefan Doinas Augustin – a treia parte

Punctul culminant se impune prin sosirea unui mistret urias, real, care, apropiindu-se de printul aflat “in amurg la izvor aplecat”, cu coltii sai “ca argintul”, “il trase salbatic prin coltul roscat”. Jertfirea printului are loc intr-o atmosfera romantica, de consonanta deplina cu linistea cosmica, sub “luceferii palizi ai boltii”. Apare aici si ideea expresionista a […]

Read More