Ipostaza de rob al iubirii este intalnita tot la neoanacreontici (Vacarestii, Conachi), dar ca simplu artificiu poetic. Ea nu este straina nici eroticii romantice (1830-1860). in poezia De-or trece anii aceasta ipostaza este grava, perpetua raportata la conceptul de timp. Jalea, “tonul ascezei” – in opinia lui G. Calinescu – poate sugera aici nu “nepasarea” […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- prima parte
Octavian Goga (1881-1938), unul dintre cei mai de seama poeti nationali, deschide discret calea poeziei moderne, inaugurata de Al. Macedonski (poetul “Noptilor” si al “Rondelurilor”). Continuator al bunei poezii romanesti (a trecut cu usurinta peste inceputunle intimiste, cu multe sonoritati imprumutate din Eminescu si Cosbuc), el a devenit rapsodul “celor fara nume” si “al patimirii […]
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- a doua parte
“Oltul” – publicata initial in revista “Luceafarul” (1904) si apoi in volum – este una dintre cele mai frumoase poezi patriotice din literatura romana Punctul de plecare in scrierea acestei capodopere trebuie sai fi constituit o doina populara din zona Fagarasului, dar si creatia culta (“Umbra lui Mircea La Cozia” de Gr. Alexandrescu; “Peregrinul transilvan” […]
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- a treia parte
Este evidenta chemarea energica la lupta a intregului popor pentru a-si redobandi libertatea chiar cu pretul jertfei de sine, pentru salvarea fiintei nationale. (Ideea este intarita de frecventa verbelor la conjunctiv, cu valoare de imperativ: sa razbuni sa versi, sa scurmi, sa-ti aduni.) Lexicul se integreaza in compunerea prozodica a sintagmelor poetice intens afective. Coloratura […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Eminescu si-a transcris poemul, in prima sesiune, pe fila a IV-a a manuscrisului inregistrat cu numarul 2279, intr-o redactare concentrata aspirand, desigiur, la desavarsirea lui. “Dar daca “Mai am un singur dor” reprezinta floarea din urma a atator seve distilate … – afirma Perpessicius – atunci prezentarea ei s-ar putea face si precedand-o de toate […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
In legatura cu acest aspect, Tudor Vianu preciza ca “in timp ce la Vigny, moartea este dorita de omul superior, coplesit de marile osteneli ale unor vieti mesianice, la Eminescu este vorba de tristetea istovitoare a unui contemplativ”. Tema poemului eminescian implica melancolia unui destin particular pe care o asociaza cu motivul folcloric al stingerii […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Stapanit de acea pregnanta nevoie a desavarsirii in arta cuvantului, dupa o neintrerupta migala de ani in sir privind natura aplicatiilor si vastitatea lor cat si dupa o continua intervertire a stihurilor ceruta de acel proces interior al marii poezii, ca si nevoia de armonie muzicala asociind gandul metafizic cu sentimentul naturii, Eminescu ajunge prin […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a cincea parte
Cuvantul “pribeag” nu exprima placerea de a hoinari din tinerete a poetului, de a colinda imprejurimile locurilor natale, ci o stare acuta a omului in plina maturitate care nu are o anumita stabilitate sociala Retragerea in natura ii prilejuieste rememorarea unor imagini placute din viata Imaginile sunt, de fapt, niste simboluri menite sa puna in […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
In Luceafarul exista o fuziune de mituri, romanesti si universale. Luceafarul este numele planetei Venus – in limbaj popular, Steaua Pastorului – astrul nocturn cel mai departat si cel mai izolat, care straluceste, cu cea mai mare intensitate, dupa luna pe bolta cereasca. La Eminescu, Luceafarul devine un simbol al omului de geniu, care priveste […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu – a patra parte
In folclorul romanesc, Luceafarul este un personaj demoniac, probabil, prin contaminarea cu nurul cresin al lui Lucifer, al ingerului cazut, razvratit impotriva autoritatii divine, atat de supralicitat de romantici. Dupa o credinta populara srrigoaicele fura Luceafarul de pe cer, spre a opri ploile. Deci, un mit romanesc al Luceafarului, cu conotatii negative, demoniace, se poate […]