Continuand in fapt problematica propusa in primul sau roman, Camil Petrescu readuce in prim-plan drama intelectualului roman, intransigent in pastrarea nealterata a constiintei si demnitatii sale, in impactul cu o societate bazata pe afacerism, mediocritate, rapacitate. Drama lui Ladima, si, la o analiza mai atenta, a lui Fred Vasilescu, repeta drama intelectualului Stefan Gheorghidiu din […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul operei Patul lui Procust scrisa de Camil Petrescu-a patra parte
Dupa cum marturisea sarjant autorul, in amintitul interviu acordat lui Eugen Jebeleanu, “in sens strict, actiunea are loc intr-un pat, insa, pe cale de amintire si documentare, urmareste realizarea unei ambiante care imbratiseaza viata literara, politica si financiara, asa cum era, de altfel, si in “Ultima noapte”, al carei spirit il continua”. Consemnam, sub girul […]
Comentariul operei Patul lui Procust scrisa de Camil Petrescu-a cincea parte
Finalul romanului potenteaza existenta de albatros cazut a poetului Ladima, apasat si strivit de molohul social, iar moartea lui, rezumata dilematic de Fred Vasilescu prin cuvintele de incheiere ale epilogului sau (“sa fie intr-adevar poetul un exemplar sortit sa fie fatal si “greu cenzurat de moarte”?”), da forta axiomatica a romanului. Aceleiasi forte axiomatice i […]
Comentariul operei Patul lui Procust scrisa de Camil Petrescu-a sasea parte
Referindu-ne mai putin la caracterizarea personajelor (asupra carora critica literara s-a aplecat indestul) merita, credem, sa fie reamintit travaliul imens al autorului in surprinderea caracterului eroilor sai. Desi se apeleaza la situatii si la personaje reale, cunoscute in lumea bucuresteana a anilor 1926 -1928, si care apar in roman sub adevarata lor identitate, eroii principali […]
Comentariul operei Patul lui Procust scrisa de Camil Petrescu-a saptea parte
Celalalt erou al romanului, Fred Vasilescu, fiul marelui industrias pe care-l cunoastem din Ultima noapte…, este, in ultima instanta, asa cum el insusi ni se destainuie, fratele de suferinta si de tortura a constiintei lui G.D. Ladima. Jocul aparentelor si esentelor este si aici inselator. Spirit monden, diplomat si aviator, el traieste din plin drama […]
Comentariul operei Jocul ielelor scrisa de Camil Petrescu
Chiar daca si-a exersat vocatia si talentul in varii domenii, opera scriitorului are o coerenta si o unitate aparte, sub raportul problematicii, al spiritului polemic si al modalitatilor artistice. Camil Petrescu, fidel convingerilor lui noocratice, asaza in centrul scrierilor sale problema intelectualului de exceptie, autentic, de o mare forta morala, egal cu sine in pareri […]
Comentariul operei Suflete tari scrisa de Camil Petrescu
Cu piesa Suflete tari (1922), Camil Petrescu adauga la creatia sa un tip de intelectual a carui drama se consuma la nivelul propriei subiectivitati. Daca Gelu Ruscanu din Jocul ielelor este un adept al dreptatii absolute, un suferind de trairea ideilor, angajat intr-o actiune justitiara, Andrei Pietraru, eroul din Suflete tari, este atins de himera […]
Despre Camil Petrescu si opera sa-a doua parte
O introducere in filosofia fenomenologica (1938), Turnul de fildes (nuvele, 1950), piesele de teatru Mioara (1929), Danton (1933), volumul de versuri Transcendentalia (1931). Camil Petrescu este creatorul unui sistem filosofic: Doctrina substantei (adus la cunostinta publica postum, in ed. Ingr. de Florica Ichim si V. Dem. Zamfirescu, 1988). Opera lui Camil Petrescu inseamna pentru literatura […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-prima parte
Romanul a aparut in anul 1930, dar geneza operei – complicata peste masura de autorul insusi – a stat mult timp sub semnul incertitudinii. Poet, dramaturg si stralucit eseist, Camil Petrescu si-a descoperit relativ tarziu vocatia de romancier. Initial, in “Viata literara” din 21 octombrie 1929, autorul s-a anuntat cu un volum de nuvele despre […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a doua parte
Prozatorul modern n-are voie sa scrie decat la persoana I, deci despre o experienta traita nemijlocit. In continuarea argumentatiei sale, Camil Petrescu mai pledeaza pentru memoria afectiva, involuntara, dar si pentru inserarea documentului frust in textul operei. Ca model narativ e desemnat Marcel Proust, singurul pe masura noii structuri, in timp ce James Joyce, cu […]