Publicat in anul 1922 la Editura Cartea Romaneasca, romanul Padurea spanzuratilor “nu pune, in realitate, cu dezvoltari si variatii, decat drama intelectualului ardelean in fata razboiului cu fratii din Regat, tratata si in nuvela Catastrofa” (E. Lovinescu). Criticul considera ca “problema” romanului nu este alta decat cea din nuvela amintita, dupa cum “nici materialul sufletesc […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul operei Padurea spanzuratilor scrisa de Liviu Rebreanu-a doua parte
In cunoscutul volum Amalgam autorul va insista asupra ideii ca drama lui Emil Rebreanu constituie in ultima instanta tocmai acel sambure cald de realitate care legitimeaza formele riguroase ale unei constructii mentale: “Fara de tragedia fratelui meu, “Padurea spanzuratilor” sau n-ar fi iesit deloc sau ar fi avut o infatisare anemica, livresca, precum au toate […]
Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-prima parte
“In insemnarile pregatitoare pentru Padurea spanzuratilor, Liviu Rebreanu nota, pornind de la distinctia facuta de Hegel intre stat si societatea civila: “Apostol e cetatean, o particica din eul cel mare al statului, o rotita intr-o masinarie mare; omul nu e nimic decat in functie de stat. (…) Apostol devine roman, pe cand statul e ceva […]
Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a doua parte
Departe de a convinge ca “roman al razboiului” (el nu poate fi incadrat in seria unor opere exemplare din aceasta perspectiva), Padurea spanzuratilor este un roman al echilibrului simbolic (mai mult decat psihologic) dintre individ si realitatea fenomenala, dintre microcosmos si configuratiile efemere ale intregului. Personajul principal al romanului, Apostol Bologa, nu se raporteaza, in […]
Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a treia parte
“Dramele” lui Apostol Bologa tin, asadar, nu atat de presiunea exteriorului, cat de intelegerea imposibilitatii realizarii acelui echilibru definitoriu intre constiinta si imaginea ei perfecta, configurata din elemente ale exteri-orului. Personajul devine “vulnerabil” tocmai atunci cand acest echilibru este pus sub semnul intrebarii. Dupa ce a privit ochii lui Svoboda, cu semnele prezentei luminii, a […]
Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a patra parte
In absenta acestui echilibru, substanta fiintei se pune sub semnul intrebarii. “Numai atunci cand exista un echilibru intre lumea lui cea mica dinlauntru si restul universului” se realizeaza “mantuirea” sufletului: “S-apoi – marturiseste Apostol Bologa – eu nu caut in lume, aici ori dincolo decat mantuirea sufletului meu”. Fara declaratii patriotice, Apostol incearca sa treaca […]
Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a cincea parte
In finalul romanului, semnificatia prezentei luceafarului “vestind rasaritul soarelui” si, implicit, a unei nasteri, posibila prin scoaterea fiintei din cercul numelui ca ultima determinare existentiala. “Spre deosebire de Ion, unde numele de oameni si de locuri nu erau despartite niciodata de purtatorii lor, aici procedeul consta in a nara ceea ce personajele insesi vad sau […]
Comentariul operei Catastrofa scrisa de Liviu Rebreanu-a doua parte
Celelalte personaje, simple prezente episodice, servesc construirii unei opozitii, destul de schematice, cu protagonistul nuvelei. Alexe Candale, nationalistul sovin, si Emil Oprisan, propovaduitorul datoriei, ilustreaza optiuni antagonice si accentueaza dificultatea alegerii in cazul lui David Pop. Discursul epic evolueaza liniar si cronologic pe doua planuri: cel al realitatii exterioare – razboiul vazut intr-o atmosfera sumbra […]
Inscrierea in traditia romanului realist romanesc a operei Ion scrisa de Liviu Rebreanu-prima parte
Dupa ce, la inceputul secolului XX, literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului, perioada interbelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice, permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. Intre prozatorii vremii, Liviu Rebreanu sta in linia intai, fiind si cel care, prin Ion (1920), […]
Inscrierea in traditia romanului realist romanesc a operei Ion scrisa de Liviu Rebreanu-a doua parte
Dupa aproape trei ani de limpeziri, mersul romanului, marturiseste Rebreanu, “incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica: o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care, la randul lor, isi incolacesc bratele, din ce in ce mai fine, in toate partile; cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi, inchegand aceeasi tulpina […]