Romanul a aparut in anul 1930, dar geneza operei – complicata peste masura de autorul insusi – a stat mult timp sub semnul incertitudinii. Poet, dramaturg si stralucit eseist, Camil Petrescu si-a descoperit relativ tarziu vocatia de romancier. Initial, in “Viata literara” din 21 octombrie 1929, autorul s-a anuntat cu un volum de nuvele despre […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a doua parte
Prozatorul modern n-are voie sa scrie decat la persoana I, deci despre o experienta traita nemijlocit. In continuarea argumentatiei sale, Camil Petrescu mai pledeaza pentru memoria afectiva, involuntara, dar si pentru inserarea documentului frust in textul operei. Ca model narativ e desemnat Marcel Proust, singurul pe masura noii structuri, in timp ce James Joyce, cu […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a treia parte
In cele din urma, aceste doua experiente se resorb substantial in experienta unica a scriiturii, a jurnalului, care constituie opera insasi in totalitatea ei. Se intelege ca jurnalul, in acceptia pe care i-o da Camil Petrescu, nu e luat ca simpla conventie literara, ci ca experienta de maxima intensitate intelectuala a eroului-narator. Se explica, intr-un […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a patra parte
Pompiliu Constantinescu descopera aici in esenta un conflict intre sexe, cel mai probabil pe linia misoginismului romantic. In orice caz, vrand sa afle daca este sau nu inselat, eroul isi pune intrebari si mai ales interpreteaza orice detaliu cat de mic, ducand suspiciunea la proportii monstruoase. Din loc in loc, dupa astfel de investigatii necrutatoare, […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a cincea parte
Cu primele pagini din partea a doua romanul intra intr-un ritm mult mai precipitat. Tonul este si el cat se poate de adecvat: obiectiv, sobru, dar incitant prin felul in care denunta la tot pasul bine cunoscute clisee despre eroism: intr-un cuvant, demitizeaza imaginea sacra a razboiului “catalizator de energii”, de care presa vremii abuzase […]
Comentariul romanului Rascoala scris de Liviu Rebreanu-prima parte
In Marturisiri pot fi gasite importante formulari programatice: “a patrunde si a infatisa absolutul, in arta, ramane nazuinta suprema”, “arta inseamna creatie de oameni si viata”; “arta, ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii”; “nu frumosul intereseaza in arta ci pulsatia […]
Comentariul romanului Rascoala scris de Liviu Rebreanu-a doua parte
Amplul roman re-creeaza in planul fictiunii un moment istoric dramatic: rascoala din 1907, in timpul careia se rupe echilibrul stabil al lumii, iar forte dezlantuite sub impulsul unor instincte ancestrale de posesiune a pamantului pot fi stavilite doar printr-o represiune armata. Rebreanu a avut viziunea romanului inca din vremea in care lucra la Ion si […]
Tehnici narative folosite in romanul Rascoala scris de Liviu Rebreanu-prima parte
Pompiliu Constantinescu afirma ca in romanul lui Rebreanu se regaseste tehnica stendhaliana de reducere a unei imagini globale la fragmente expresive, concentrate, spre a alcatui un suvoi de fapte care sa creeze o atmosfera. In primul volum discursul epic evolueaza lent, prin acumulari de observatii ce instituie o lume, prin “aglomerare de imponderabile”, de detalii […]
Comentariul operei Catastrofa scrisa de Liviu Rebreanu-a doua parte
Celelalte personaje, simple prezente episodice, servesc construirii unei opozitii, destul de schematice, cu protagonistul nuvelei. Alexe Candale, nationalistul sovin, si Emil Oprisan, propovaduitorul datoriei, ilustreaza optiuni antagonice si accentueaza dificultatea alegerii in cazul lui David Pop. Discursul epic evolueaza liniar si cronologic pe doua planuri: cel al realitatii exterioare – razboiul vazut intr-o atmosfera sumbra […]
Inscrierea in traditia romanului realist romanesc a operei Ion scrisa de Liviu Rebreanu-prima parte
Dupa ce, la inceputul secolului XX, literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului, perioada interbelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice, permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. Intre prozatorii vremii, Liviu Rebreanu sta in linia intai, fiind si cel care, prin Ion (1920), […]