Cunoasterea este dirijata, la acest prim nivel, catre “tronul moalei Vineri” (simbolizand maxima intensitate a exaltarii erotice). Eul poetic se manifesta acum doar ca fiinta dionisiaca, redusa la mecanica instinctelor, exteriorizand un senzualism extrem, ce izvoraste dintr-o energie vitala descatusata dezordonat: “Inspre tronul moalei Vineri / Brusc, ca toti amantii tineri, / Am vibrat / […]
Articles Tagged: Ion Barbu
Despre Ion Barbu si opera sa-a patra parte
Tema “neasteptata, solemna” a Mortii si Somnului se regaseste in Isarlak, Nastratin Hogea la Isarlak, Domnisoara Hus si Cantec de rusine, unde somnul hipnotic pregateste revelatia comunicarii cu o alta lume. In ceas de seara, timp de trecere si timp exceptional de cunoastere onirica, isi deapana Domnisoara Hus “chemarea mosorului” in cautarea iubitului pierdut (asemeni […]
Referat la poezia Dupa melci scrisa de Ion Barbu – prima parte
Balada Dupa melci apare pentru prima data in revista “Viata Romaneasca” (1921), fiind retiparita intr-o placheta ilustrata neinspirat de catre pictorul M. Teisanu, ceea ce 1-a determinat pe poet sa ceara retragerea din librarii a tirajului. Incidentul este simptomatic pentru posibila “capcana” in care te atrage lectura poemelor de asemenea factura ale lui Ion Barbu […]
Despre Ion Barbu si opera sa – prima parte
Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, poet si matematician (1895 – 1961), debuteaza in 1918, cu poezia Fiinta, publicata de revista “Literatorul”, condusa de Alexandru Macedonski. Isi va incepe cu adevarat cariera literara in revista “Sburatorul” sub indrumarea (si cu recomandarea) lui E. Lovinescu, unde va semna pentru prima oara cu pseudonimul Ion […]
Despre Ion Barbu si opera sa-a doua parte
In interviul acordat lui Felix Aderca, intitulat De vorba cu Ion Barbu (“Viata literara”, 15 octombrie 1927) poetul raspunde tentativelor de periodizare ale lui Aderca explicand unitatea de substanta a operei sale. Fata de eticheta “parnasiana” a primelor poezii, Ion Barbu spune: “Parnasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica lui Heredia sau Leconte de Lisle […]
Despre Ion Barbu si opera sa – a treia parte parte
Nici ideea ca poezia sa din a patra perioada de creatie ar avea un aspect de sarada nu-i convine lui Ion Barbu. El isi delimiteaza propriile intentii: “O poezie cu obiect (stii ca sarada are unul!) mi-ar insela ambitiunea. O poezie cu obiect creeaza necesar o Fizica sau o Retorica (acelasi lucru), forme inchegate fata […]
Riga Crypto si lapona Enigel-simbolistica
Asa cum observa Ioana Em. Petrescu , “Incopatibilitatea fapturii firave a gandului transforma povestea nuntii interzise din epitalam in bocet. Retinand din “sfanta raza a Alexandrei” disjunctia gnostica dintre materie si spirit balada rigai Crypto converteste aceasta opozitie din principiu – antropocentric de ierarhizare cosmica in viziune a unor destine paralele. Universul inocent al materiei, […]
Comentariul poeziei “Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu
Poezia a fost publicata in Revista romana” (iunie, 1924) si, ulterior, in Antologia poetilor de azi alcatuita de Perpessicius si Ion Pillat si in volumul “Joc secund” (1930), unde este integrata ciclului Uvedenrode. Subintitulata “balada” abia la a doua tiparire in Antologia, poezia apartine celei de-a doua etape de creatie barbiene, cea baladic-orientala. Complexitatea textului […]
Ion Barbu – etape de creatie
Etapele din creatia lui Ion Barbu, asa cum le-a fixat Tudor Vianu, au ca element de unitate modelul cultural al Greciei, inteles diferit de la o etapa la alta. Etapa parnasiana (Copacul, Lava, Muntii, Umanizare, Nietzeche, Pytagora) realizeaza modelul Greciei in viziunea lui Nietzsche, diferit de Grecia academica ce ar defini, dupa Barbu, poezia parnasiana […]
Particularitati ale modernismului in lirica lui Ion Barbu
Intr-un articol polemic indreptat impotriva lui Lovinescu, Barbu afirma ca eticheta “modernismului”, aplicata literaturii este “improprie”, iar atribuita unui poet , ea este “de-a dreptul o ocara” caci orice incercare si rafinare a liricului, susceptibile de a fi etichetate ca “moderniste”, nu sunt decat “recastigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens […]