In legatura cu acest aspect, Tudor Vianu preciza ca “in timp ce la Vigny, moartea este dorita de omul superior, coplesit de marile osteneli ale unor vieti mesianice, la Eminescu este vorba de tristetea istovitoare a unui contemplativ”. Tema poemului eminescian implica melancolia unui destin particular pe care o asociaza cu motivul folcloric al stingerii […]
Articles Tagged: Mihai Eminescu
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Stapanit de acea pregnanta nevoie a desavarsirii in arta cuvantului, dupa o neintrerupta migala de ani in sir privind natura aplicatiilor si vastitatea lor cat si dupa o continua intervertire a stihurilor ceruta de acel proces interior al marii poezii, ca si nevoia de armonie muzicala asociind gandul metafizic cu sentimentul naturii, Eminescu ajunge prin […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a cincea parte
Cuvantul “pribeag” nu exprima placerea de a hoinari din tinerete a poetului, de a colinda imprejurimile locurilor natale, ci o stare acuta a omului in plina maturitate care nu are o anumita stabilitate sociala Retragerea in natura ii prilejuieste rememorarea unor imagini placute din viata Imaginile sunt, de fapt, niste simboluri menite sa puna in […]
Comentariul poeziei Rugaciune scrisa de Mihai Eminescu
Titlul e identic cu al poeziei lui O. Goga, care este insa o profesiune de credinta. Poezia lui Eminescu este una religioasa. O sugereaza cuvinte cu continut semantic, precum: craiasa maica preacurata si pururea fecioara Maria, caracteristice limbajului bisericesc. Cel putin aceste ultime sintagme se repeta in finalul celor doua strofe. Exista insa versuri realizate […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Publicata in “Editia Maiorescu”, in decembrie 1883, poezia De-or trece anii apartine perioadei 1881-1883. Perpessicius, eminescologul rabduriu, aplecat peste manuscrisele poetului ii va sistematiza variantele, materiale utile exegezelor viitoare: Ms, Al, A2; Bl, B2; CI, C2. (v. Eminescu, Opere Editie critica ingrijita de Perpessicius, Fundatia Regele Minai, I,1944, p. 183 -185). Privita sumar, de catre […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Nu vom intalni aici nici lamentatiile neoanacreonticilor autohtoni, nici incercarile fragmentare ale poetilor pasoptisti de a izola farmecul de eternul inefabil feminin. In laboratorul poetic eminescian, in acest caz, in primele variante, persista farmecul feminin (E-atata farmec); suferinta (“atata suferinta”) cum si verbele “a vorbi”, “a tacea”, cu cele doua locutiuni celebre “Nu stiu cum” […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
Ipostaza de rob al iubirii este intalnita tot la neoanacreontici (Vacarestii, Conachi), dar ca simplu artificiu poetic. Ea nu este straina nici eroticii romantice (1830-1860). in poezia De-or trece anii aceasta ipostaza este grava, perpetua raportata la conceptul de timp. Jalea, “tonul ascezei” – in opinia lui G. Calinescu – poate sugera aici nu “nepasarea” […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a saptea parte
Prin Luceafarul Eminescu a creat unul dintre cele mai tulburatoare si profunde mituri ale literaturii universale: mitul cunoasterii prin eros. Am lasat la urma inraurirea schopenhaueriana desi aceasta este si cea mai importanta si fara ea nu putem sa intelegem problematica Luceafarului. Eminescu a avut pentru filosofia lui Schopenhauer cea mai mare (afinitate). Autorul Lumii […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a opta parte
Specii dintre cele mai diferite (legenda, meditatie, elegie, idila, pastel) isi dau mana intr-o sinteza desavarsita, superioara. Tudor Vianu vorbea despre “un joc de masti”, in Luceafarul, in sensul ca poetul interpreteaza toate rolurile. Structura poemului este bipolara Planul universal-cosmic se interfereaza in permanenta cu cel uman-terestru. Totul este invaluit intr-o aura de basm, de […]
Comentariul poeziei Glossa scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Termenul de “glosa” are doua intelesuri mai importante. Sensul primordial (latinescul “glossa” -“cuvant care necesita explicatii”) defineste o insemnare pe marginea unui text, o nota explicativa, o adnotare, spre a lamuri un cuvant sau un pasaj. Glosa contine, de regula, o “explicatie”, dar nu exista explicatie, oricat de simpla, care sa nu recurga, cat de […]