Articles Tagged: Nicolae Labis

Confesiunea lirica a copilului sugereaza starile ciudate psihice prin care trece, senzatia de instrainare intr-o lume devenita “straina si grea”. Simetria imaginilor, selectarea si reliefarea pregnanta a detaliului expresiv, prezenta verbelor si a substantivelor au rostul de a motiva sacrilegiul ce se pregateste. Personificarea “brazii ma zgarie”, epitetul dublu: brazii “rai si uscati”, hiperbola “Fierbe […]

Tatal simbolizeaza varsta maturitatii, copilul etapa inocentei; cel dintai determina si limiteaza prin influenta sa comportamentul celui de-al doilea obligandu-l sa participe la ceea ce fiul considera a fi un sacrilegiu. Poezia devine balada iar tensiunea dramatica se adanceste in urmatorul moment al discursului poetic. Confesiunea lirica staruie in accente de mit si legenda “Ca […]

Plansul final, zguduitor prin sobrietatea emotiva “Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea.. Tu, iarta-ma fecioara – tu, caprioara mea'” motivarea explici t afirmata “…legea ni-i desarta si straina Cand viata-n noi cu greu se mai anina Iar datina si mila sunt desarte, Cand soru-mea-i flamanda bolnava si pe moarte”, subliniaza intrarea copilului […]

Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935 la Malini, judetul Suceava, sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare a vechilor traditii din “Baltagul” sadovenian. Copil minune al poeziei, ca si Rimbaud, Labis este o voce lirica de o puritate si de o gravitate extraordinara. Neindoielnic, nu tot ce a scris este […]

Momentul va fi evocat de Geo Bogza, prieten cu tatal poetului: “Strabatand in marea feerie a toamnei, alaturi de tatal poetului, locurile prin care Nicolae Labis copilarise, il auzii spunandu-mi, in timp ce arata, dincolo de apa salbatica a Suhei, o culme de munte: Acolo am impuscat caprioara! Era in vara lui 1945; abia ma […]