Iubirea dintre o fiinta pamanteana si una eterna are, in poem, doua izvoare folclorice: basmul cules de calatorul german R. Kunisch, din Muntenia si mitul Zburatorului. a) Daca am privi “Luceafarul” doar ca pe un poem epic, cel dintai “personaj” al sau este “O prea frumoasa fata” de imparat, traitoare in timpul mitic al basmelor […]
Articles Tagged: poem
Referat despre sentinta finala din discursul Demiurgului partea a III-a a poemului filosofic Luceafarul de Mihai Eminescu
Sentinta finala din discursul Demiurgului este “Dar moartea nu se poate …”.Aceste cuvinte sunt rostite dupa ce Creatorul ii oferise lui Hyperipn alte moduri existentiale (toate avand virtuti creatoare): cantul lui Orfeu, gloria intemeietorului de tara si cucerirea infinitului. Imposibilitatea de a-i darui moartea trebuie explicata prin conceptia indiana a legaturii dintre creat si creator: […]
Tema poemului Luceafarul de Mihai Eminescu
a) Poemul filosofic “Luceafarul” (1883) este incrustat in destinul spiritual al poporului roman, asa cum epopeile homerice sunt incrustate in destinul grecilor. Motivatia acestui loc privilegiat trebuie cautata in faptul ca, in “LuceafaruF sunt reunite marile idei existentiale ale unui intreg neam: dorul de eternitate, vremelnicia umana, soarta omului superior, iubirea ca eveniment cosmic, peisajul […]
Comentariul poeziei Sonete scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Melodios, fara abuz de figuri de stil, in vers amplu, construind o fina anecdota in care emotia se comunica prin notatii exterioare, primul sonet e imaginea unui cadru intim, in care cuplul traieste armonia la modul sublim. Cel de-al doilea sonet, in care amintirea duce indarat imaginea cuplului fericit, se incarca de melancolie, devine declarativ […]
Comentariul poeziei Scrisoarea III scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
Partea a doua a poemului e expresia directa a atitudinii poetului, revoltat de ticalosirea natiei sale. Politicienii zilei, tineretul scolit la Paris devin tinta atacurilor, a invectivei poetului. Pierderea sentimentului patriei inseamna instaurarea formelor goale, a jocului de masti. Sentimentul pierdut al patriotismului e acum doar mimat, forma de profanare a unei valori sacre. Limbajul […]
Comentariul poeziei Memento mori scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Datat 1872 si tiparit de Ilarie Chendi in Preludii (Ed. Minerva, Institut de Arte Grafice si Editura, Bucuresti, 1903), Memento mori urma sa mai cuprinda Egipetul si imparat si proletar. Poemul se pastreaza in doua versiuni: Panorama desertaciunilor (336 versuri, neterminata) si Memento mori (1302 versuri). Titlurile asupra carora a mai oscilat poetul sunt Tempora […]
Comentariul poeziei Memento mori scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Originea lumilor e intr-un element primordial: acvaticul, pamantul, focul. Istoria fiecarei civilizatii e atinsa de declin din momentul in care spiritul e maculat de indoiala, instrainandu-se de sine. Civilizatia redevine natura. Imagine de amplitudine, alegorie cu bataie larga, incipitul poemului arunca asupra scenei istoriei faldul greu si intunecat al unei alegorii mitice: “Turma visurilor mele […]
Comentariul poeziei Atat de frageda scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Idila ce fixeaza in portret o gratioasa imagine a iubitei, Atat de frageda este, totodata, si o elegie delicata. Poezia a fost publicata la 1 septembrie 1879 in “Convorbiri literare”. Text indelung elaborat, acesta contine motive dezvoltate in cincisprezece variante si versiuni anterioare. Poem de tinerete inscris in asa-numita erotica mistica, aceasta romanta aprofundeaza trasaturile […]
Comentariul poeziei Atat de frageda scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Imaginea de “icoana a pururi verginei Marii”, incoronata ca o princiara Venera, se misca intr-o lume totusi reala: “Unde te duci? Cand o sa vii?”, intreaba trist cel parasit. Proiectia mitica inalta si aici sensul idilei care ar fi fost, altfel, o suava dedicatie tanguioasa. Ipostaza celui “atarnat” de faptura cu ochii plini de lacrimi […]
Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Poemul, publicat in “Convorbiri literare” la 1 septembrie 1879, alaturi de alte texte cu care face nota discordanta (De cate ori iubito… si Atat de frageda), era parte din Gemenii. Calinescu i-a dat prea putina atentie, so-cotindu-l declamatoriu si, credem, factice. E vorba, insa, despre cel mai amar dureros dintre poemele eminesciene pe tema mortii. […]