Medicii din Brive, care avusesera de invatat din greseala precedenta, au dispus ca fiecare organ din corpul lui Charles Lafarge sa fie pastrat intr-un “recipient curat” ; in plus si-au dat silinta sa-si procure si sa studieze ultimele lucrari publicate de Orfila. Conform indicatiilor date” de acesta, care de altfel au ramas neschimbate si pana in ziua de astazi, au prelevat esantioane din pamantul cimitirului si au descris starea cosciugului in cele mai mici detalii.
Pe data de 8 septembrie, expertii, reintorsi la Tulle, au depus in sala tribunalului doua cutii ambalate cu grija, pentru ca reprezentantii justitiei sa-si poata da seama per-sonalde starea materialelor examinate. Grefierul a notat in aceasta privinta: “Masa pe care” erau depuse cutiile a fost inconjurata de femei, dintre care cele mai curajoase si-au putut stapani cu greutate sentimentul de oroare, in momentul deschiderii recipientelor.
La propunerea expertilor, s-a hotarat ca unele analize chimice sa fie efectuate in sala Palatului de Justitie, in fata careia au fost plasate santinele.
In dupa-amiaza zilei de 9 septembrie, medicii si farmacologii, urmati de Dupuytren, si-au facut intrarea solemna in sala tribunalului. Sa ne intoarcem iar la documentele timpului. in darea de seama se specifica : sala era cufundata intr-o tacere absoluta, atentia tuturor fiind incoidata la maximum ; privirile asistentei erau indreptate catre Marie Lafarge, care parea foarte calma Domnul Dupuytren isi incepu lectura raportului.
Dupa o lunga descriere a preparat ivelor destinate sa permita obtinerea unui extract din ficatul lui Charles Lafarge, susceptibil sa fie supus unei analize, timp in care incordarea a atins un maximum, a urmat fraza pe care procurorul, judecatorii, juratii, apararea, inculpata si intreaga asistenta o asteptau cu inima la gura : “Noi am introdus lichidul obtinut in aparatul lui Marsh si nu am constatat nici cea mai mica urma de arsen…”. Sa dam din nou cuvantul grefierului care a notat constiincios, demn de un reporter din zilele noastre : “Tumult general… aplauze prelungite. Doamna Lafarge se apleca surazatoare catre avocata sa care, mai putin decat inculpata, era totusi emotionata pana la lacrimi”.
Dupuytren si colegii sai repetara apoi aceleasi preparative si introdusera in aparatul lui Marsh prelevarile din splina, plamani, inima, intestine si creierul lui Lafarge. Raportul consemna in darea de seama : “in toate organele era absent…”. Massenat, la randul sau, consemna : “Astazi, dupa ce am cunoscut utilizarea aparatului lui Marsh, am ajuns la aceleasi concluzii ca si confratii mei : corpul defunctului nu prezinta urme de arsen…”. Date fiind rezultatele acestor analize, expertii au considerat ca inutil sa se mai examineze esantioanele din pamantul luat din cimitir. Doamna Paillet, prada unei bucurii fara margini, conjura asistenta sa fie martora ca examenul intregului corp al defunctului nu a evidentiat un singur atom de arsen. Nici un atom… Acest rezultat ea il cunostea dinainte ; intregul proces era o neintelegere.
Cercetarile facute de experti se raspandira ca fulgerul in oras. Pe strazi lumea aclama pe Marie Lafarge. Ne putem imagina atmosfera ce domnea si a carei eroina devenise subit ea, care mai inainte era considerata o criminala infama.
Jurnalistii se precipitara din nou la biroul telegrafic. Toata lumea, inclusiv doamna Paillet. parea sa fi uitat faptul ca analizele efectuate la Brive stabilisera prezenta arsenului in bauturile servite de Marie Lafarge sotului ei ; toata lumea, mai putin o singura persoana, procurorul. in momentul in care infrangerea sa parea totala, ghidat doar de convingerea de nestramutat in culpabilitatea acuzatei, mai puternica decat orice si nerenuntand la ultima carte pe care o mai avea de jucat, ceru sa se supuna prin procedeul Marsh analizarea bauturilor si. a continutului cutiei de malachit. Avocata, luata prin surprindere, intr-un moment de usurinta, isi dadu consimtamantuf; euforia victoriei o facea sa creada ca procurorul isi cauta, cu ochii legati, propria sa infrangere. Era convinsa ca medicii din Brive, care isi recunoscusem greselile, se inselasera cu prilejul primei lor analize. si cum examinarea lichidului si a prafului din cutie nu necesitau preparative laborioase, s-a decis ca aceasta sa se faca pe loc, sarcina fiind incredintata celor doi farmacologi Dubois.
In timp ce presedintele anunta suspendarea dezbaterilor, grefierul, la fel de constiincios, nota in registrul sau : “Doamna Lafarge s-a retras si, in semn de multumire, a adresat un suras plin de farmec multimii care ii aratase atata simpatie”.
in cursul acestei intreruperi, mai putin incordata decat precedentele, “lafargistii” afisau un optimism fara margini. Cu toate acestea, cand, in dupa-amiaza aceleiasi zile, expertii isi facura intrarea in sala, cei prezenti constatara imediat expresia dura si severa ce era intiparita pe fetele acestora.
Batranul Dubois ezita o secunda, mai inainte de a-si incepe expunerea. Apoi, cu o voce pe care nu reusea sa si-o stapaneasca, declara ca toate analizele i-au demonstrat prezenta arsenului. si pentru a sublinia importanta descoperirii, adauga:”Numai laptele de pasare contine o doza in masura sa otraveasca cel putin zece persoane”.
Procurorul se aseza mai bine in jiltul sau, dupa care spuse : “Aceasta experienta arata perseverenta de care are nevoie justitia pentru a elucida cazul”. S-a produs un vacarm de vociferari provenite din randul “lafargistilor” care persistau in inconstienta lor. Decous nu se lasa intimidat, isi simti din nou pamantul sub picioare, mai tare ca oricand. “imi mentin teza ca aceasta femeie si-a asasinat sotul”. Dupa parerea sa, intrucat stiinta furnizase rezultate contradictorii, trebuia sa se epuizeze ultima posibilitate care se oferea, aceea de a aduce pe Orfila de la Paris.
Ai vreo nelămurire?