Pentru intregirea unitatii compozitionale a poeziei, partea a treia debuteaza cu reluarea motivului stelei cazatoare, prilej de comentariu al unor “surate” si de revenire la motivul Zburatorului: “Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare?/ Ore – sa nu mai fie! – vo pacoste de zmeu! 'Exclamatia-imprecatie si substituirea populara “pacoste de zmeu” din […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Moartea caprioarei scrisa de Nicolae Labis – prima parte
Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935 la Malini, judetul Suceava, sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare a vechilor traditii din “Baltagul” sadovenian. Copil minune al poeziei, ca si Rimbaud, Labis este o voce lirica de o puritate si de o gravitate extraordinara. Neindoielnic, nu tot ce a scris este […]
Comentariul poeziei Moartea caprioarei scrisa de Nicolae Labis – a doua parte
Momentul va fi evocat de Geo Bogza, prieten cu tatal poetului: “Strabatand in marea feerie a toamnei, alaturi de tatal poetului, locurile prin care Nicolae Labis copilarise, il auzii spunandu-mi, in timp ce arata, dincolo de apa salbatica a Suhei, o culme de munte: Acolo am impuscat caprioara! Era in vara lui 1945; abia ma […]
Comentariul poeziei Moartea caprioarei scrisa de Nicolae Labis – a treia parte
Confesiunea lirica a copilului sugereaza starile ciudate psihice prin care trece, senzatia de instrainare intr-o lume devenita “straina si grea”. Simetria imaginilor, selectarea si reliefarea pregnanta a detaliului expresiv, prezenta verbelor si a substantivelor au rostul de a motiva sacrilegiul ce se pregateste. Personificarea “brazii ma zgarie”, epitetul dublu: brazii “rai si uscati”, hiperbola “Fierbe […]
Comentariul poeziei Moartea caprioarei scrisa de Nicolae Labis – a patra parte
Tatal simbolizeaza varsta maturitatii, copilul etapa inocentei; cel dintai determina si limiteaza prin influenta sa comportamentul celui de-al doilea obligandu-l sa participe la ceea ce fiul considera a fi un sacrilegiu. Poezia devine balada iar tensiunea dramatica se adanceste in urmatorul moment al discursului poetic. Confesiunea lirica staruie in accente de mit si legenda “Ca […]
Comentariul poeziei Moartea caprioarei scrisa de Nicolae Labis- a cincia parte
Plansul final, zguduitor prin sobrietatea emotiva “Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea.. Tu, iarta-ma fecioara – tu, caprioara mea'” motivarea explici t afirmata “…legea ni-i desarta si straina Cand viata-n noi cu greu se mai anina Iar datina si mila sunt desarte, Cand soru-mea-i flamanda bolnava si pe moarte”, subliniaza intrarea copilului […]
Comentariul poeziei Noaptea de decemvrie scrisa de Alexandru Macedonski – prima parte
Neapreciat de contemporani la justa lui valoare, Macedonski a devenit in posteritate, un mit daca nu la fel de mare precum cel al poetului nostru nepereche, in orice caz, o replica viabila la creatorul Luceafarului, atat de necesara si de binevenita pentru policromia si diversitatea unei literaturi. In cazul lui Macedonski, critica romaneasca a inregistrat […]
Comentariul poeziei Noaptea de decemvrie scrisa de Alexandru Macedonski- a doua parte
Noaptea de decemvrie, scrisa in 1901 si publicata in volumul Flori sacre (1912), face parte din ciclul “Noptilor”, inspirat de Noptile lui Alfred de Musse. Dar, pe cand marele romantic francez a scris numai patru “Nopti”, dedicate lunilor mai, august, octombrie si decemvrie, cea de a cincea “Noapte”, dedicata lunii iunie, ramanand neterminata Macedonski a […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Publicata in “Editia Maiorescu”, in decembrie 1883, poezia De-or trece anii apartine perioadei 1881-1883. Perpessicius, eminescologul rabduriu, aplecat peste manuscrisele poetului ii va sistematiza variantele, materiale utile exegezelor viitoare: Ms, Al, A2; Bl, B2; CI, C2. (v. Eminescu, Opere Editie critica ingrijita de Perpessicius, Fundatia Regele Minai, I,1944, p. 183 -185). Privita sumar, de catre […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Nu vom intalni aici nici lamentatiile neoanacreonticilor autohtoni, nici incercarile fragmentare ale poetilor pasoptisti de a izola farmecul de eternul inefabil feminin. In laboratorul poetic eminescian, in acest caz, in primele variante, persista farmecul feminin (E-atata farmec); suferinta (“atata suferinta”) cum si verbele “a vorbi”, “a tacea”, cu cele doua locutiuni celebre “Nu stiu cum” […]