Nasterea din mare a Luceafarului este echivalenta cu nasterea din pacat in filosofia budista marea simbolizeaza patimile omenesti. Ca sa devina om, Luceafarul trebuie sa se nasca din nou, din mare. “Nirvana” este doctrina budista a eliberarii prin moarte, de suferintele vietii. Eminescu a creat in Luceafarul un echivalent romanesc al nirvanei budiste: “setea de […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a saptea parte
Prin Luceafarul Eminescu a creat unul dintre cele mai tulburatoare si profunde mituri ale literaturii universale: mitul cunoasterii prin eros. Am lasat la urma inraurirea schopenhaueriana desi aceasta este si cea mai importanta si fara ea nu putem sa intelegem problematica Luceafarului. Eminescu a avut pentru filosofia lui Schopenhauer cea mai mare (afinitate). Autorul Lumii […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a opta parte
Specii dintre cele mai diferite (legenda, meditatie, elegie, idila, pastel) isi dau mana intr-o sinteza desavarsita, superioara. Tudor Vianu vorbea despre “un joc de masti”, in Luceafarul, in sensul ca poetul interpreteaza toate rolurile. Structura poemului este bipolara Planul universal-cosmic se interfereaza in permanenta cu cel uman-terestru. Totul este invaluit intr-o aura de basm, de […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Daca vom privi cu luare-aminte bolta instelata a literaturii romane, vom descoperi o noua “constelape” – constelatia “Triunghiului sacru”; si daca aceasta constelatie “trebuia sa poarte un nume”… “i s-a spus”…Mihai Eminescu – Nichita Stanescu – Marin Sorescu. Astfel si-a facut poporul roman transcederea in eternitate. Si cand este atat de greu sa vorbesti despre […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
In Luceafarul exista o fuziune de mituri, romanesti si universale. Luceafarul este numele planetei Venus – in limbaj popular, Steaua Pastorului – astrul nocturn cel mai departat si cel mai izolat, care straluceste, cu cea mai mare intensitate, dupa luna pe bolta cereasca. La Eminescu, Luceafarul devine un simbol al omului de geniu, care priveste […]
Comentariul poeziei Peste varfuri scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
Epitete sunt si adverbele de mod si loc: “codru-si bate frunza lin”; “mai departe, mai departe”; “mai incet, tot mai incet”. Ultima determinare, exprimata prin adverbul vreodata, cu care se incheie poezia (“Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?”) – asociata cu ritmul verbului, confera starii de beatitudine dureroasa o dimensiune noua, rezultata din transferul […]
Comentariul poeziei Peste varfuri scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Tot dialectala este si in ton pentru imi intorc, imi indrept (gandurile) si care formeaza rima plina cu corn, ambele cuvinte inaltand prin sunetele lor, “doua cupole de un farmec arhitectonic extraordinar” (Sexul Puscariu). Muzicalitatea versurilor se sprijina si pe anumite procedee tehnice privitoare la ritm si rima. Astfel, dispunerea versurilor in trei strofe corespunde […]
Comentariul poeziei Scrisoarea III scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
“Trecutul e in mine si eu sunt in trecut/ Precum traieste cerul si marea ce-l respira” (“Mira”) Evocarea trecutului istoric este tema poeziei “Scrisoarea III”. “In lumea asta, marturisea poetul, nu e nimic mai interesant decat istoria poporului nostru, trecutul lui, tot-tot este un sir neintrerupt de de martiri”. Domn si ostean, ape si munti, […]
Comentariul poeziei Scrisoarea III scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Exista o bogatie de evenimente care il fac sa fie foarte infumurat trufas, dispretuitor, jicnitor “Si de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?/ Si purtat de biruinta sa ma-mpiedic de-un mosneag?” Cel de-al treilea tablou, al acestei parti, este un tablou al descrierii bataliei de la Rovine. Asupra armatei otomane se abate o furtuna […]
Comentariul poeziei Oda (in metru antic) scrisa de Mihai Eminescu
Ca parte a unui material din care s-a nascut universul, poetul poarta permanent sigiliul combustiei adancului, condensatului, esentialului, a “Unuului universal”, unul din care vine singuratatea. “Oda (in metru antic)” este de o densitate exceptionala, caci poetul are, ca nicaieri, sentimentul iluminarii prin moarte. Exista inca din prima strofa o beatitudine odihnitoare, la gandul ca […]