Eminescu a avut vocatia universalitatii si, pentru a figura conditia omului de geniu, a recurs si la mitul lui Hyperion. In mitologia greaca Hyperion este stapanul luminii si face parte din prima generatie de titani – alaturi de Okeanos si Cronos – nascuti din Uranos (Cerul) si Geia (Pamantul). Hyperion este tatal lui Helios (Soarele), […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a sasea parte
Nasterea din mare a Luceafarului este echivalenta cu nasterea din pacat in filosofia budista marea simbolizeaza patimile omenesti. Ca sa devina om, Luceafarul trebuie sa se nasca din nou, din mare. “Nirvana” este doctrina budista a eliberarii prin moarte, de suferintele vietii. Eminescu a creat in Luceafarul un echivalent romanesc al nirvanei budiste: “setea de […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a saptea parte
Prin Luceafarul Eminescu a creat unul dintre cele mai tulburatoare si profunde mituri ale literaturii universale: mitul cunoasterii prin eros. Am lasat la urma inraurirea schopenhaueriana desi aceasta este si cea mai importanta si fara ea nu putem sa intelegem problematica Luceafarului. Eminescu a avut pentru filosofia lui Schopenhauer cea mai mare (afinitate). Autorul Lumii […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a opta parte
Specii dintre cele mai diferite (legenda, meditatie, elegie, idila, pastel) isi dau mana intr-o sinteza desavarsita, superioara. Tudor Vianu vorbea despre “un joc de masti”, in Luceafarul, in sensul ca poetul interpreteaza toate rolurile. Structura poemului este bipolara Planul universal-cosmic se interfereaza in permanenta cu cel uman-terestru. Totul este invaluit intr-o aura de basm, de […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Daca vom privi cu luare-aminte bolta instelata a literaturii romane, vom descoperi o noua “constelape” – constelatia “Triunghiului sacru”; si daca aceasta constelatie “trebuia sa poarte un nume”… “i s-a spus”…Mihai Eminescu – Nichita Stanescu – Marin Sorescu. Astfel si-a facut poporul roman transcederea in eternitate. Si cand este atat de greu sa vorbesti despre […]
Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Ciclul scrisorilor reprezinta un moment de varf in cuprinsul creatiei eminesciene. Primele patru scrisori au fost publicate in “Convorbiri literare” in anul 1881, cand Eminescu se afla in perioada deplinei sale maturitati creatoare, dupa cum urmeaza Scrisoarea I (1 februarie), Scrisoarea II (1 aprilie), Scrisoarea III (1 mai), Scrisoarea IV (1 septembrie), iar Scrisoarea V […]
Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Ironia romantica se naste din contradictia dintre absolut si relativ, din constiinta relativitatii tuturor lucrurilor si presupune o detasare atat fata de obiect cat si fata de subiectul contemplator. Ironistul romantic rade de toti si de toate, chiar si de propria-i persoana pe care o considera neinsemnata in raport cu absolutul. Este o ironie care […]
Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
Ironia romantica se naste din distantare si relativism si creste in intensitate cand poetul semnaleaza diversitatea preocuparilor omenesti, de la cele mai banale si superficiale si pana la cele mai profunde si mai grave: “Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par, / Altul cauta in lume si in vreme adevar”. Totul culmineaza cu portretul […]
Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
In toate mitologiile, lumea a fost creata din haosul primordial. Haosul este inform, dar a fost imaginat, de cele mai multe ori, ca o intindere nesfarsita de ape. Si Eminescu inclina sa-1 vada astfel, printr-o insiruire de interogatii: “Fu prapastie? genune? Fu noian intins de apa?”. Daca in mitologia ebraica, lumea a fost evocata prin […]
Comentariul poeziei Scrisoarea I scrisa de Mihai Eminescu – a cincea parte
Cugetarea 'batranului dascal” se incheie cu imaginea Apocalipsei, vazuta ca o perturbatie cosmica “Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros/ Cum se inchide ca o rana printre norii intunecosi,/ Cum planetii te ingheata si s-azvarl rebeli in spat/ El, din franele luminii si soarelui scapati”. Numai Dimitrie Cantemir, in “Jelania Inorogului”, […]