Articles Tagged: personalitati

Octavianus, care adoptase numele Caius Iulius Caesar Octavianus si primise salutul veteranilor dictatorului, trateaza, in acelasi timp, cu senatorii, dezvaluind, inca din tinerete deci, calitatea sa principala: duplicitatea, care i-a imprimat comportament de simulant. Prudenta il indeamna a-si lua masuri de asigurare fata de conflictul cu Antonius, personalitate de mare prestanta politica si dotare pe […]

In urma “campaniei pacii”, in care se angajasera mai toti amicii lui Octavianus, popularitatea acestuia creste continuu (o noua opera comandata lui Vergilius – Georgicele – care exalta munca agricola, contribui eficient la aceasta), in timp ce Antonius pierde pe acest teren prin legarea sa prea strlnsa de Cleopatra, cu care chiar se casatorise in […]

Octavianus se asaza in fruntea Romei exercitand putere de imparat, dar afisand o falsa democratie, prin pastrarea unui senat lipsit practic de putere. Aceasta formula, ce va fi mentinuta pana spre sfarsitul secolului al III-lea e.n., a capatat numele de principat. Numele i se trage de la princeps, prezent in titulatura demnitatii de “primul cetatean […]

Octavianus promoveaza aparatul functionaresc platit, la dauna celor eligibili care erau sau ar fi putut fi incomozi, intre functionarii promovati de Octavianus se disting, ca importanta, prefectul Romei care asigura paza (custodia) propraetorii din provinciile imperiale (in general senatori),prefectii pretoriului (care comandau garda pretoriana) si al Egiptului (numiti dintre cavaleri), procuratorii (conduceau provinciile mici si […]

Neavand baieti in nici una din cele trei casatorii ale sale (cu Claudia, fiica lui Marcus Antonius, cu Scribonia si cu Livia Drusilla), Octavianus fu tulburat in ultimii ani de domnie de problema succesiunii, ceea ce demonstra, o data mai mult, caracterul monarhic al formei puterii ce-o instaurase. Adopta, atunci, pe fiii ginerelui sau, Agrippa […]

Cu toate ca Persia arsacida inca evolua spre apogeu, pe care-l va atinge in chiar timpul domniei lui Orodes al II-lea (57 — 37 i..e.n.), semnal decaderii erau evidente, macar si numai in modalitatea sucesiunii in fruntea puterii partilor. Aceasta se realiza mai ales prin paricid, urmat de fratricid, unul, doua, trei…, ce erau necesare. […]

Vaduva din 1340i.e.n., Nefertiti incerca sa mentina, la Akhetathon, Tell-el Amarna de astazi, cultul zeului Athon. Dupa moartea sotului ei, faraonul Amenhotep al IV-lea,asociatul acestuia la domnie, totodata ginere al faraonului, Smenkhkara, renunta la noua credinta, pentru a imbratisa pe cea veche, in zeul theban Amon-Ra (dealtfel, si acesta moare, tot atat de subit si […]

Suveranul cu acest nume, cel mai important suveran al Regatului Asirian Mijlociu (1390-908 i.e.n.), face intrarea Asiriei in marea politica a Orientului Antic. Dupa un rol modest in Mesopolamia, in timpul Regalului Vechi Asirian, perioada spre sfirsitul careia Asiria cazuse chiar sub dominatia, pe rand, babiloniana si mitanniana, Eriba-Adad I (1390-1364 i.e.n.), profita de zdrobirea […]

Ca stat, Babilonul, cu toata insemnata sa vechime, mai mult decat bimilenara, n-a stralucit in Mesopotamia decat in doua fanduri: in vremea lui Hammurapi si a lui Nabucodònosor (605-562 i.e.n.). Ca oras, stralucirea sa n-a putut fi egalata, Babilonul fiind, de-a lungul intregii sale istorii, necontestata metropola a Mesopotamiei si chiar a intregului Orient antic. […]

La 1530 l.e.n., pe neasteptate, izbind ca fulgerul, venind, nu se stie cum, din nordul plin de primejdii,; asupra Babilonului se abatu o putere atat de covarsitoare,, incat regele Samsuditana, ultimul suveran al dinastiei amorite babilonieni, ce se zbatea sa supravietuiasca in fata presiunilor kasitilor, nici n-avu vreme sa se dezmeticeasca. Invadatorii nu erau ca […]