Mai pot fi mentionati clucerul Moghila si fiul sau Tugulea si cel mult doctorii lui Stefan, iatlianul Ieronimo da Cesena Wingensporn si Smil. Rostul mai multor personaje este sa arate maretia lui Stefan. Paharnicul Ulea insusi numeste pe Stefan “soiman” sau “vultur”. Petru Rares ii spune “zmeu”, ceilalti “slaavitul”, “sfantul”, “imparatul”. Delavrancea a intampinat fara […]
Category: Referate
Referate
Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale – partea a XIV
Deznodamantul cu reconcilierea partilor adverse este tipic in comediografia caragialiana Catavencu, agentul perturbator al echilibrului initial, nu numai ca nu este sanctionat, dar devine element al unui nou echilibru. Va conduce manifestatia publica si banchetul popular in cinstea noului ales, ceea ce nu este decat un prim pas al integrarii sale in grupul celor cu […]
Comentariul operei O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale – prima parte
Pe fundalul alegerilor de deputati din 1883, cand s-a pus atat de acut si de tumultos problema aprobarii Constitutiei (cu revizuirea ei “in punctele esentiale”!), coalitiile politice electorale par ferm constituite: prezidentul local al partidului guvernamental, Zaharia Trahanache sprijina candidatura avocatului semidoct Farfuridi, in timp ce seful “grupului independent” dizident, avocatul demagog Nae Catavencu, doreste […]
Comentariul operei O scrisoare pierduta varianta II de I.L.Caragiale – a doua parte
Personajele se exprima cel mai adesea, prin tautologii caraghioase sau formulari absurde: “Tatito – pare a-i fi spus lui Trahanache fiul sau “de la facultate” – unde nu e moral, acolo e coruptie, si o societate fara printipuri, va sa zica nu le are”; iar Catavencu: “Istoria ne invata anume ca un popor care nu […]
Comentariul operei O scrisoare pierduta varianta II de I.L.Caragiale – a treia parte
Examinand universul operei lui Caragiale, nu putem decat sa fim de acord cu felul in care, de pilda Calinescu o descrie pe eroina comediei: “Zoitica este distinsa la limita, tematoare de reputatia ei. N-avem nici un indiciu ca ar fi ignoranta nici unul ca ar fi vulgara, ori lipsita de sentiment. Caragiale a intuit ca […]
Referatul operei Omul cu martoaga de Ciprian Gheorghe – prima parte
Buzoian de origine, actor debutant la Craiova (in “Razvan si Vidra”) intrepret stralucit si veritabil sef de scoala dramatica, G. CIPRIAN (Gheorghe Constantin- Constantinescu, 1883-1968) s-a ilustrat edificator si in proza (romanul Sot ori far'da), memorialistica (Cutia cu maimute, Mascarici si mazgalici) si, mai ales, in teatru (Omul cu martoaga Capul de ratoi Un lup […]
Referatul operei Omul cu martoaga de Ciprian Gheorghe – partea a doua
Indrazneala lui Chirica de a se impotrivi destinului si, implicit, opiniei publice starneste reactii-limita intreg orasul il blameaza, proprietarul il arunca in strada copiii sunt izgoniti din scoala trecatorii il huiduiesc, sotia il paraseste. Ca si biblicul Iov, sufletistul Chirica parcurge cu stoicism grele incercari de viata izolandu-se intr-un adevarat exil social, alaturi de credinciosul […]
Referatul operei Omul cu martoaga de Ciprian Gheorghe – partea a treia
Impresia de sacralizare pe care o degaja piesa, pana la un anumit punct, este redimensionata la scara adevarurilor Chirica este omul care vede ceea ce nu pot vedea ceilalti, pentru ca “vede” prin sufletul si constiinta sa Prietenul si rezoneurul sau, Varlam, confirma acest simbol: “El e plamadit dupa alta reteta, are oasele fara maduva, […]
Comentariul operei Vlaicu-Voda de Davila Alexandru – prima parte
Drama Vlaicu-Voda a fost prezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti in seara zilei de 12 februarie 1902, cand autorul ei implinea 40 de ani de viata. In evolutia dramei istorice traditionale, inaugurata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, prin “Razvan si Vidra” si de Vasile Alecsandri, prin “Despot-Voda”, piesa lui Al. Davila, o drama romantica de tip […]
Comentariul operei Vlaicu-Voda de Davila Alexandru – partea a doua
Obligat sa recurga la tactica supunerii aparente fata de doamna Clara, pentru a castiga timpul necesar atingerii obiectivelor sale: salvarea sorei si cumnatului, inchegarea aliantelor cu tarile ortodoxe din sud in vederea scuturarii jugului strain, Vlaicu acorda mana liberii, depline puteri doamnei Clara in conducerea tarii. Ea dispune arestrea sau inlaturarea de pe scena politica […]