Stapanit de acea pregnanta nevoie a desavarsirii in arta cuvantului, dupa o neintrerupta migala de ani in sir privind natura aplicatiilor si vastitatea lor cat si dupa o continua intervertire a stihurilor ceruta de acel proces interior al marii poezii, ca si nevoia de armonie muzicala asociind gandul metafizic cu sentimentul naturii, Eminescu ajunge prin […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a cincea parte
Cuvantul “pribeag” nu exprima placerea de a hoinari din tinerete a poetului, de a colinda imprejurimile locurilor natale, ci o stare acuta a omului in plina maturitate care nu are o anumita stabilitate sociala Retragerea in natura ii prilejuieste rememorarea unor imagini placute din viata Imaginile sunt, de fapt, niste simboluri menite sa puna in […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Publicata in “Editia Maiorescu”, in decembrie 1883, poezia De-or trece anii apartine perioadei 1881-1883. Perpessicius, eminescologul rabduriu, aplecat peste manuscrisele poetului ii va sistematiza variantele, materiale utile exegezelor viitoare: Ms, Al, A2; Bl, B2; CI, C2. (v. Eminescu, Opere Editie critica ingrijita de Perpessicius, Fundatia Regele Minai, I,1944, p. 183 -185). Privita sumar, de catre […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Nu vom intalni aici nici lamentatiile neoanacreonticilor autohtoni, nici incercarile fragmentare ale poetilor pasoptisti de a izola farmecul de eternul inefabil feminin. In laboratorul poetic eminescian, in acest caz, in primele variante, persista farmecul feminin (E-atata farmec); suferinta (“atata suferinta”) cum si verbele “a vorbi”, “a tacea”, cu cele doua locutiuni celebre “Nu stiu cum” […]
Comentariul poeziei De-or trece anii scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
Ipostaza de rob al iubirii este intalnita tot la neoanacreontici (Vacarestii, Conachi), dar ca simplu artificiu poetic. Ea nu este straina nici eroticii romantice (1830-1860). in poezia De-or trece anii aceasta ipostaza este grava, perpetua raportata la conceptul de timp. Jalea, “tonul ascezei” – in opinia lui G. Calinescu – poate sugera aici nu “nepasarea” […]
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- prima parte
Octavian Goga (1881-1938), unul dintre cei mai de seama poeti nationali, deschide discret calea poeziei moderne, inaugurata de Al. Macedonski (poetul “Noptilor” si al “Rondelurilor”). Continuator al bunei poezii romanesti (a trecut cu usurinta peste inceputunle intimiste, cu multe sonoritati imprumutate din Eminescu si Cosbuc), el a devenit rapsodul “celor fara nume” si “al patimirii […]
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- a doua parte
“Oltul” – publicata initial in revista “Luceafarul” (1904) si apoi in volum – este una dintre cele mai frumoase poezi patriotice din literatura romana Punctul de plecare in scrierea acestei capodopere trebuie sai fi constituit o doina populara din zona Fagarasului, dar si creatia culta (“Umbra lui Mircea La Cozia” de Gr. Alexandrescu; “Peregrinul transilvan” […]
Comentariul poeziei Oltul scrisa de Octavian Goga- a treia parte
Este evidenta chemarea energica la lupta a intregului popor pentru a-si redobandi libertatea chiar cu pretul jertfei de sine, pentru salvarea fiintei nationale. (Ideea este intarita de frecventa verbelor la conjunctiv, cu valoare de imperativ: sa razbuni sa versi, sa scurmi, sa-ti aduni.) Lexicul se integreaza in compunerea prozodica a sintagmelor poetice intens afective. Coloratura […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a cincea parte
Eminescu a avut vocatia universalitatii si, pentru a figura conditia omului de geniu, a recurs si la mitul lui Hyperion. In mitologia greaca Hyperion este stapanul luminii si face parte din prima generatie de titani – alaturi de Okeanos si Cronos – nascuti din Uranos (Cerul) si Geia (Pamantul). Hyperion este tatal lui Helios (Soarele), […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a sasea parte
Nasterea din mare a Luceafarului este echivalenta cu nasterea din pacat in filosofia budista marea simbolizeaza patimile omenesti. Ca sa devina om, Luceafarul trebuie sa se nasca din nou, din mare. “Nirvana” este doctrina budista a eliberarii prin moarte, de suferintele vietii. Eminescu a creat in Luceafarul un echivalent romanesc al nirvanei budiste: “setea de […]